Vederea păcatului meu!

Va veni acel timp înfricoşat, va sosi acel ceas plin de groază în care toate păcatele mele vor sta dezgolite în faţa lui Dumnezeu Judecătorul, în faţa îngerilor Lui, în faţa întregii omeniri.

Văd că, “fărădelegile mele covârşesc capul meu şi ca o povară grea apasă peste mine. Înmulţitu-s-au mai mult decât părul capului meu” (Psalmul 37, 5; 39, 13). Care este urmarea unei asemenea stări de păcătoşenie? “Ajunsu-m-au fărădelegile mele de nu mai pot să văd; inima mea m-a părăsit” (Psalmul 39, 13).

Prin faptul că-mi recunosc păcatele, mă căiesc de ele, le mărturisesc şi-mi pare rău că le-am săvârşit, răstorn toată mulţimea lor nenumărată în adâncul milostivirii lui Dumnezeu.

Pentru ca pe viitor să mă păzească de păcat, voi cerceta cu luare aminte cum lucrează păcatul împotriva mea, cum se apropie de mine şi ce-mi spune.

El se apropie de mine ca un hoţ; faţa lui este acoperită; “cuvintele lui sunt mai alunecoase ca untdelemnul” (Psalmul 54, 22); îmi vorbeşte minciuni, îmi propune fărădelegi, otrava este în gura lui; limba lui este un ac purtător de moarte.

“Îndulceşte-te! şopteste el încet şi linguşitor. Pentru ce îţi este oprită plăcerea? Îndulceşte-te, ce păcat găseşti aici?” şi răufăcătorul propune călcarea poruncilor Domnului Celui Atotsfânt.

N-ar trebui să dau nici cea mai mică atenţie cuvintelor lui; ştiu doar că el e un fur şi un ucigaş. Dar nu ştiu ce neputinţă neînţeleasă, o neputinţă a voinţei, mă biruie. În zadar conştiinţa îmi aminteşte că gustarea din acest rod este totodată şi gustarea morţii, mă doboară!

Fericit este sufletul care şi-a văzut păcatul cuibărit în sânul său şi-l goneşte!

One thought on “Vederea păcatului meu!

  1. asa e,recunoasterea pacatelor,oricat de grele ar fi si parerea de rau ne transforma in oameni umili…in acest moment intervine Dumnezeu…si asa ne transformam in oameni fericiti,cu suflete fericite…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *