Nosferatu – Simfonia groazei

Nosferatu – Simfonia groazei

(titlu original: în germană: Nosferatu – Eine Symphonie des Grauens) este un film mut german în cinci acte, produs în anul 1922 sub regia lui Friedrich Wilhelm Murnau. Filmul este o adaptare neautorizată a romanului „Dracula” scris de irlandezul Bram Stoker (1847-1912). De asemenea, este unul dintre cele mai cunoscute filme expresioniste germane.

Povestea este una în ramă, filmul începând cu un cronicar care povesteşte declanşarea ciumei în oraşul Wisborg din anul 1838: vânzătorul de case Knock primeşte o scrisoare misterioasă de la contele Orlok prin care acesta ar dori să cumpere o casă în Wisborg. Knock, entuziasmat de scrisoare, îl trimite pe angajatul său, tânărul Hutter, în Transilvania pentru a încheia afacerea direct cu contele. Soţia lui Hutter, Ellen, este îngrijorată, dar acesta nu îşi face griji. O lasă pe Ellen în grija prietenului său, Harding şi porneşte la drum.

Ajungând în Transilvania, Hutter se opreşte pentru o noapte la un han, unde, la menţionarea numelui Orlok, sătenii reacţionează îngroziţi. Ca avertizare, tânărul primeşte o carte despre „Vampiri”, pe care o ia în batjocură. A doua zi, o căruţă îl duce prin pădurea înfricoşătoare, dar căruţaşului îi e frică să-şi continue drumul. Hutter va fi luat după aceea de o trăsură a contelui şi dus direct la castel. Contele Orlok îl primeşte rece pe vizitator. În timpul cinei, tânărul se taie din greşeală la deget. La vederea sângelui, Orlok nu se poate abţine şi încearcă să-i sugă sângele. Dar vampirul se stăpâneşte şi îl pofteşte pe Hutter la culcare. Dimineaţa, acesta se trezeşte cu urme ciudate la gât şi îi scrie o scrisore soţiei sale. Seara, contele vede imaginea lui Ellen în medalion şi se hotărăşte să cumpere conacul din Wisborg, care se află vis-a-vis de casa lui Hutter. A doua noapte, Vampirul se apropie de Hutter, pentru a-i suge sângele, dar printr-un act straniu de telepatie, strigătele în somn a lui Ellen îl fac pe Orlok să se retragă. După aceasta, Ellen va suferi de somnambulism în fiecare noapte. Într-o seară, Hutter îl vede pe conte cum încarcă sicrie cu pământ într-o căruţă şi porneşte cu aceasta spre port. Încărcătura macabră e pusă într-un vas cu destinaţia Wisborg. Între timp, Hutter evadează din castel şi se grăbeşte spre casă. Pe vapor, contele omoară tot echipajul, aşa că vasul ajunge gol în Wisborg.

Knock a fost între timp internat în azilul de nebuni, unde acuma se bucură de sosirea „stăpânului”. Hutter a reuşit să revină la Ellen, dar e prea târziu: vampirul a ajuns înaintea sa şi a răspândit ciuma în oraş mulţumită şobolanilor din sicrie. În Wisborg se instalează panica, iar Knock este luat drept vinovat, odată cu evadarea sa din azil. În „Cartea Vampyrilor”, Ellen află cum poate să îl omoare pe Orlok. Îl tentează pe vampir în camera ei după ce îl trimite pe Hutter după un doctor şi urmează instrucţiunile din carte: se sacrifică, făcăndu-l pe vampir să piardă toată noaptea sugându-i sângele, uitând de răsărit. Când se face lumină însă, razele soarelui îl transformă pe conte în cenuşă şi epidemia încetează.

7 thoughts on “Nosferatu – Simfonia groazei

  1. Nu se mai fac filme cu vampiri ca altadata, acum toti sunt niste fatalai indragostiti si care nici macar nu mai beau sange, dar in schimb stiu arte martiale la greu!

  2. Am vazut ieri pe TVR, pe la 2 dim, un alt film despre cum a fost facut asta si cica ala chiar era vampir si filmul initial era realitate si nu film film! 😀

    Facuse un targ cu regizorul ca daca joaca in filmul lui i-o da pe actrita principala, iar regizorul ii acceptase toate mofturile doar pt a-si termina capodopera … iar oamenii ucisi in film, ramaneau morti pe veci, nu trucaj!

    Sfrijit, cu unghii mari si par doar dupa urechi … asta da vampir! 😉

  3. Pe bune, ce naiba! Pai si cum moare ala in film asa l-a omorat si regizorul … adica filmarea nu e film, asa s-a intamplat! 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *