La aromâni, la început a fost … oaia!

Este uimitor câte etnii şi-au găsit rost şi adăpost în Peninsula Balcanică! Iar dacă au supravieţuit într-un spatiu atât de mic este pentru ca au practicat arta coabitării. Unul negustor şi navigator, altul agricultor, altul mercenar, fiecare popor şi-a definit o vocaţie. Aromânul numai face figura omului total, în afară de navigaţie este prezent în toate, păstoreşte, cară marfă, prelucrează aurul, argintul, arama, piatra şi fierul, vindecă de boli, luptă, zideşte, ţese, coase, face cărbuni şi plăcinte, tipăreşte cărţi, animează centrele comerciale din Balcani, împânzeşte cu oi munţii şi şesurile. Dominat de tendinţa de a cuprinde cât mai mult, aromânul interpretează rolurile mai multor personaje. Transparenţa şi elementaritatea fiinţei sale interioare, dublate de o grozavă energie, îl fac să suporte povara acestor deghizări. Cine are gust pentru priorităţi de tipul ce a fost mai întâi, oul sau găina, poate să postuleze că la aromâni la început a fost oaia. Călcând în urma turmelor, oamenii au învăţat să trăiască, iarna la şes, vara la munte şi, între timp, pe drum. Similar vieţii de turmă, puterea este concentrată într-un singur om, fiecare ins trebuie să ştie să facă tot ce este de făcut. Ştiinţa grupului nu se divide, ci se repetă, întreagă, în persoana fiecarui membru al său. Iar ceea ce ştie să facă pentru sine şi pentru ai săi, poate oricând să facă şi pentru alţii, atunci când merge să se aşeze în oraş. Dar este oare corect să ne imaginăm că într-un trecut îndepărtat aromânii erau o masă enormă de păstori care trăiau de-a valma cu oile şi că într-un al doilea timp au coborât de pe cal, mai întâi cu un singur picior, pentru a deveni transhumanţi şi apoi de tot, ca să trăiască în case? Sau este mai verosimilă ipoteza ca aromânii au început prin a fi sedentari, mizera istorie fiind cea care i-a pus pe drumuri? Mi se par neconvingătoare ambele ipoteze. Eu cred că „de la început”, adică din primele secole ale celei de-a doua jumătăţi a primului mileniu, au fost şi nomazi şi transhumanţi şi sedentari, „locuiau” în munţi şi câmpii, dar şi în sate şi oraşe, cu alte cuvinte, îi găseai peste tot.” (Fragmente din volumul „Haide, bre!” de Irina Nicolau)

One thought on “La aromâni, la început a fost … oaia!

  1. Pai … link-ul: Fragmente din volumul “Haide, bre!” de Irina Nicolau 😀

    Bre, ce copy/paste ca m-am saturat de pus ş,ţ,î,ă,â … munca de sisif, nu alta! 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *