Noaptea de Sânziene

Sânzienele sunt sărbătorite pe 24 iunie, ziua în care se face pomenirea naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută şi sub denumirea de „Cap de vară”, pentru că acum soarele ajunge la apogeu.

Potrivit tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile, tămăduiesc bolnavii şi apără semănăturile de grindină.

În ajunul Sânzienelor, pe 23 iunie, fetele culegeau de pe câmp flori de sânziene şi împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Dacă acestea se agăţau de horn, era semn că se apropie cununia. Cei în vârstă aruncau coroniţe peste casă, pentru a afla când vor muri. Se credea că atunci când coroniţa va cădea de pe acoperiş, moartea este aproape.

Tot în noaptea de Sânziene, fetele îşi puneau sub pernă flori de sânziene pentru a-şi visa ursitul. În unele zone ale ţării, fetele agăţau coroniţele în diferite locuri şi dacă a doua zi le găseau pline de rouă, era semn că se vor mărita în vara care urma să înceapă. Exista şi obiceiul ca florile împletite în cununi să fie duse în ocolul vitelor, unde, cu ochii închişi, să fie date spre mâncare vitelor. Se credea că după cum va arata vita venită să mănânce cununa, aşa va fi şi viitorul soţ!

În noaptea de Sânziene, flăcăii aprindeau focuri, învârteau făclii şi strigau: „Du-te soare, vino lună,/ Sânzienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbena, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prindă-n pălărie,/ struturi pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească“.

Gospodarii puneau în seara din ajunul sărbatorii naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, flori de Sânziene la colţul casei dinspre răsărit. Dacă în următoarea zi găseau în coroniţe păr de la animale, era semn că vor avea parte de un an sănătos şi roditor pentru animale.

Bătrânele satului adunau în zorii zilei de 24 iuni, din locuri necălcate, roua Sânzienelor. La întoarcerea spre casă, dacă nu vorbeau şi nu întâlneau pe nimeni, puteau oferi roua ca leac pentru sănătate şi dragoste.

Numele de Sânziene desemnează pe de o parte zânele bune, dar şi florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie.

Sânzienele ca zâne, pot fi aducătoare de rele dacă oamenii lucrează în ziua de 24 iunie. Dacă nu sunt cinstite, stârnesc vijelii şi lasă câmpul fără rod şi florile fără leac.

Florile de culoare galbenă – sânzienele, erau considerate a fi plante de leac. În vechime, ele erau vândute cu usurinţă pe 24 iunie. Cei care vindeau flori strigau în această zi: „Ia sânzienele, sunt bune de leac, aduc noroc!“ sau „Apără de toate relele, de toate bolile!“.

Sânziana, plantă erbacee din familia Rubiaceae, are doua denumiri zonale: sânziană (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei) şi dragaică (Dobrogea, Moldova de sud şi centrală, Muntenia).

6 thoughts on “Noaptea de Sânziene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *