Stolnicul Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești, aprox 1706

Sunt dară acești coţovlahi, cum ne spun vecinii lor şi încă şi cu dintr-înşii am vorbit, oameni nu mai osebiţi, nici în chip, nici în obcine, nici în tăriia şi făptura trupului, decât rumânii, ceştea, şi limba lor rumânească ca acestora, numai mai stricată şi mai amestecată cu de ceasta proastă grecească şi cu turcească, pentru că foarte puţini, cum s-au zis, au rămas la nişte munţi trăgânduse de lăcuiesc. Carii să tind în lung de lângă Ianina Ipirului până spre arbănaşi lângă Elbasan, în sate numai lăcuind, săvai că şi mari unele sate. Zic că sunt şi oameni cu putere în hrana lor, de carii şi mare minune iaste, cum şi până astăzi se află păzindu-şi şi limba, şi nişte obiceie ale lor. Acestea dară şi limba s-au mai stricat, şi ei s-au împuţinat, derept că şi ei desăvârşit supt jugul turcesc cu acei greci dupre acolo s-au supus, unde şi stăpânire, şi blagorodnia, şi tot ş-au pierdut. Şi poate-fi că nice dintâi aşa mulţime nu va fi fost la dânşii. Că iată acum şi câţi suntu, mojici şi ţărani sunt, şi locurile lor cu greu de hrană fiind, pentru multă piatră şi munţi pen cele oraşe mari turceşti de să hrănescu; şi pe acolo mai mulţi amestecându-se, şi limba, cum am zis, foarte s-au stricat, şi ei puţini au rămas. Zic şi aceasta că de-i întreabă pre ei neşine: Ce eşti? el zice: vlahos, adecăte rumân şi locurile lor unde lăcuiesc le zic Vlahia.

Pare-mi-se, zic, că ei grăind, mai mult îi înţeleg ceştea rumâni decât ceştea grăind ceia să înţeleagă; însă şi unii, şi alţii cu puţinea vreme într-un loc aflându-se şi vorbind adesea, pe lesne pot înţelege. De crezut dară iaste că şi acei coţovlahi, dintr-aceşti rumâni sunt şi se trag; şi într-acele vremi ce Galien au alt împărat, au rădicat o seamă dintr-înşii de aici şi i-au dus de i-au aşezat pe acolo, au rămas şi până acum. Coţovlahi le zic grecii, râzându-i şi batjocură făcându-şi de dânşii, adecăte, şchiopi, orbi, blestemaţi, hoţi şi ca acestea le zic că sunt. Şi câţi au fost de acel feliu pe undevaşi, i-au adunat de i-au dus pe acolo; precum şi de ceştia rumâni dupre aici râd şi încă destule cuvinte grozave le zic şi de nimic îi fac, şi că din hoţi se trag povestesc şi băsnuiesc între ei. Ci de aceasta, căci grecii ceşti dupre acum râd de rumâni şi grăiesc aşa de rău, au socoteală mare; pentru că văzând şi ei pe toată alaltă lume râzând de dânşii şi batjocorindu-i, au stătut şi au obosit şi ei pen gunoaiele lor, ca cocoşii, părându-le că au rămas cevaşi vlagă şi de ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *