Miorița la aromâni

Cei care au studiat Mioriţa au pus-o în legătură cu unele aspecte şi elemente comune sau numai asemănătoare care apar în poezia populară aromână. În 1927, D. Caracostea a consacrat acestei chestiuni un studiu special, intitulat „Mioriţa la armâni”. Cercetarea elementelor mioritice care apar în creaţia populară aromână a servit la lămurirea unor probleme esenţiale privind geneza Mioriţei: datarea şi localizarea baladei (monogeneză sau poligeneză), evoluţia şi contaminarea motivelor tematice etc. Toţi cercetătorii Mioriţei au relevat caracterul fragmentar al atestării motivelor mioritice în folclorul aromân. Un punct câştigat îl constituie constatarea că, la aromâni, Mioriţa nu circulă în forma pe care o cunoaştem în folclorul dacoromân, adică aceea a unei balade închegate, cu o acţiune epică concentrată în jurul conflictului dintre ciobani, aşa cum ne apare astăzi varianta moldo-munteană de tip Alecsandri. În folclorul aromân găsim însă elemente sau „fragmente” deosebit de preţioase pentru înţelegerea modului în care a luat naştere „Mioriţa” în forma pe care o cunoaştem astăzi.

Ne propunem să semnalăm, în continuare, asemenea elemente care se întâlnesc în poezia păstorească aromână şi care pot servi ca puncte de sprijin pentru o înţelegere mai exactă a Mioriţei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *