Învățătura creștină despre moarte

Concepția creștină susține că moartea omului a apărut ca urmare a păcatului strămoșesc. În Biblie se spune că „plata păcatului este moartea” (Rom. cap 6, v 23). Dar, așa cum știm, Dumnezeu a răscupărat omenirea din moartea veșnică prin Jertfa Fiului Său. Învirea Domnului a dovedit că moartea poate fi înfrântă printr-o viață trăită în credință și fapte bune.

Hristos a spus că cine crede în El, „chiar de va muri va trăi” (Ioan cap 11, v 25). Această afirmație trebuie s-o înțelegem în sensul că numai trupul material moare. Sufletul celui mântuit va trăi și se va bucura în Împărăția lui Dumnezeu, iar sufletul nemântuit se va chinui veșnic în iad.

Pentru toți oamenii, fenomenul morții este dureros și nedorit, dar este inevitabil. Învățătura creștină interpretează momentul morții într-un sens, numind moartea adormire și despărțirea de cei dragi o consideră o despărțire relativă, temporară. Moartea reprezintă doar o trecere spre viața veșnică.

Învățătura ortodoxă subliniază că moartea trupească este limita până la care omul a putut să lucreze ca să-și dobândească mântuirea. După moarte, sufletul nu mai poate face nimic pentru iertarea păcatelor.

Pentru că a fost creat nemuritor, sufletul omului își păstrează și după moarte puterile cu care l-a înzestrat Dumnezeu: rațiune, conștiință, voință, sensibilitate.

Judecata particulară

După moarte toate sufletele se supun unei judecăți particulare sau personale. Judecătorul Hristos hotărăște fiecărui suflet locul său, după cât de virtuos sau păcătos a trăit pe pământ. Toate faptele bune și cele rele ale omului sunt puse în balanța dreptății dumnezeiești care este nepărtinitoare.

La judecata particulară orice suflet are martori, acuzatori și apărători, iar mustrarea conștiinței este cel mai mare chin pentru suflet.

Judecata de apoi

Judecata particulară nu este definitivă, ci temporară, provizorie, până la a doua Venire a Domnului, când toți cei adormiți vor învia în trupuri și se vor supune judecății universale, numită și Judecata de Apoi. Se numește așa pentru că ea va avea loc la sfârșitul lumii.

La judecata particulară, omul a fost judecat doar pentru faptele bune sau rele din timpul vieții pământești, dar urmările acestor fapte nu încetează odată cu moartea omului, ci influențele lor benefice sau negative continuă în lume, înmulțind faptele bune sau păcatele sufletului adormit.

Caracteristicile Judecății de Apoi

  • va fi universală, pentru că se vor supune toți oamenii din toate timpurile și locurile
  • va fi solemnă și supremă, deoarece Iisus Hristos reprezintă Autoritatea cea mai mare și se va înfățișa la judecată în mod solemn, impresionant
  • va fi publică, adică se va face în fața tuturor
  • va fi dreaptă, pentru că Judecătorul Hristos este Însăși Dreptatea și Adevărul suprem
  • va fi definitivă și veșnică, adică va încheia planul divinității asupra creației sale
  • va fi înfricoșătoare. Drepții o vor aștepta cu smerenie, iar cei cu conștiința încărcată de păcate grele, vor fi cuprinși de frică mare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *