Mărţişor și Baba Dochia

Mărţişor este denumirea populară a lunii Martie, luna echinocţiului de primăvară și a Anului Nou Agrar, dedicată zeului Mars și planetei Marte. Mărţişorul este, în tradiţia populară, o funie formată din zilele săptămânii și lunile anului adunate și răsucite într-un şnur bicolor, simbolizând iarna și vara, făcută cadou la 1 Martie.

La sfârşitul secolului XIX, Mărţişorul era primit de copii, fete și băieți, fără deosebire, de la părinți în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. Mărţişorul, de care se agaţă o monedă metalică de argint și, uneori, de aur, se purta legat la mână, ulterior prins în piept sau la gât. El era scos, în raport de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii (Macinici. Florii, Paşte, Arminden) sau la înflorirea unor arbuşti și pomi fructiferi.

Se credea că purtătorii Mărţişorului nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi și frumoşi ca florile, plăcuți și drăgăstoşi, bogaţi și norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.

Obiceiul Mărţişorului este o secvenţă a unui scenariu ritual de înnoire a timpului şi anului, primăvara, la naşterea și moartea simbolică a Dochiei, divinitate agrară și maternă care moare și renaşte simbolic la 9 martie, echinocţiul de primăvară în Calendarul Iulian (stil vechi). În raport cu scurgerea anuală a timpului, Dochia se numeşte Drăgaica, sau Sînziana la 24 iunie, Maica Precista la 8 septembrie, Vinerea Mare la 14 octombrie, devenind „babă”, după ce a fost, rând pe rând, copilă, tânără, matură.

Dochia păstrează, împreună cu metamorfozele ei calendaristice, aminirea Marii Zeiţe, (Terra Mater) și este identificată cu Diana și Iuno din Panteonul roman, cu Hera și Artemis din Panteonul grecesc.

Am luat, din timp, două mărțișoare pentru voi. Vă puteți alege fie romantica poezia, fie frumosul clipul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *