Religia și specificul educației religioase

Religia reprezintă legatura liberă, conștientă și personată a omului cu Dumnezeu. În cadrul sistemului de învățământ este disciplina care se bazează pe revelația divină și are drept scop conducerea elevilor spre cunoaterea Lui (ln. 17, 3).

Factorii care stau la originea acesteia sunt: Dumnezeu și omul, de aceea Religia se prezintă ca un fenomen spiritual, pur și universal, bazat pe predispozția spre religiozitate, înnăscută în om.

Dumnezeu l-a creat pe om din iubire și i-a dat libertatea de a rămâne într-o permanentă legătură de iubire cu El. Libertatea oferă omului posibilitatea de a se perfeționa spiritual, de a crea, de a fi în comuniune cu ceilalți, de a-și conduce viața după propriile idealuri.

Credința în existența lui Dumnezeu, Care S-a revetat omului și și-a descoperit voia Sa — pe care omul trebuie să o împlinească în lume —, trăirea religioasă a omului credincios, care traduce credința în fapte până la sfârșitul vieții, un anumit ceremonial, simboluri, cultul divin sunt elemente ale Religiei.

Pentru om, existența Religiei este dependentă de problema existenței lui Dumnezeu, ale Cărui însușiri — iubirea, infinitatea, atotputernicia etc. — nu trebuie înțelese ca simple noțiuni intelectuale, ci trebuie experimentate printr-o trăire personală, din care nu poate să lipsească cunoașterea Lui.

În creștinism, cunoașterea lui Dumnezeu presupune atât trăirea religioasă — ceea ce simte, gândește și exteriorizează omul față de Dumnezeu, în anumite momente ale vieții — cât și însușirea învățăturii de credintă, care cuprinde adevărul revelat de El privind originea și scoput omului în lume. Pe măsură ce viața religioasă a omului este tot mai putemică, cunoașterea lui Dumnezeu pe cale rațională este însoțită de cunoașterea personală a Lui.

Religia este o necesitate a firii umane, nu numai o poruncă a lul Dumnezeu. Numai în El și prin El, omul, care năzuiește după fericire și desăvârșire, poate găsi răspunsuri la multe probteme sau întrebări inaccesibile ființei și poate ajunge la desăvârire, scopul final al existenței umane. Doar Religia poate răspunde la întrebările ultime ale omului. Răspunsul dat de Domnul Iisus Hristos tânărului care dorea să știe ce are de făcut pentru a moșteni viața de veci nu a constat în expunerea unor teorii științifice sau filosofice, ci în îndemnul: urmează-Mi (Mt. 19, 21)

Pe Apostoli i-a trimis la propovăduire zicând: Mergând, învățați toate neamurile (Mt. 28, 19). Acest îndemn spre educație religioasă este valabil până la sfărșitul veacurilor.

Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și cu scopul de a se face învățător al oamenilor, înălțând chipul învățătorului până la ultima treaptă a desăvârșirii, prin îngemănarea cuvântului cu dragostea care formează, deci care educă.

Fără existența și fără cunoașterea lui Dumnezeu nu poate să existe nici Religie și nici educație religioasă, căci educația este o acțiune creatoare manifestată prin perfecționarea intelectuală și spirituală a omului.

Educația religioasă este acțiunea specifică umană pe care educatorul o desfășoară pentru dezvoltarea religiozității elevului, pe baza unor principii și cu ajutorul unor metode și mijloace specifice. Educația religioasă se fundamentează pe două adevăruri de credință subliniate în Sfânta Scriptură: întruparea Domnului Iisus Hristos — Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om pentru a-i da omului posibilitatea de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu — și existența sufletului uman, care poate fi modelat prin educație.

Ființa uman este înzestrată cu libertate și voință, iar acestea pot determina în sufletul elevilor o atitudine de participare activă la demersul complex impus de educația religioasă.

Importanța educației religioase este determinată de argumente morale (normele moralei creștine sunt revelate de Dumnezeu), culturale (tot ce s-a creat demn de admirat în domeniul culturii umane se datorează, în parte, creștinismului și sensului pe care acesta l-a dat culturii) și sociale (îl formează pe om în comunitate, prin comunitate și pentru comunitate).

Necesitatea educației religioase este determinată de necesitatea Religiei pentru desăvârșirea ființei umane. Datorită importanței pe care o are în viața omului, religia a fost reintrodusă după 1989 ca disciplină de învățământ în școli.

Studierea în școaIă a disciplinei Religie contribuie la realizarea scopurilor acesteia.

Deși, între disciplinele de învățământ, religia are un pronunțat caracter formativ, ponderea aspectului informativ nu trebuie neglijată, deoarece nu este posibilă educarea voinței și sentimentului fără educarea intelectului. Ținând cont de faptul că știința este lumina sufletului, după cum ignoranța este pentru el întuneric (Sf. Ioan Damaschin, Dialectica), pentru reușita acestui demers este necesară o abordare interdisciplinară.

Educația religioasă este posibilă la toate vârstele, dar, pentru realizarea ei, este necesarã conlucrarea dintre harul divin și efortul spiritual al celor educați: Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Mea și va deschide ușa, voi intra la el (Apoc. 3, 20).

În educația religioasă sunt implicați mai mulți factori: familia, Biserica, școala, societatea, mass-media, profesorul de religie, elevul, conținutul specific etc. La orele de religie, factorii cei mai importanți ai educației religioase sunt profesorul și elevul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *