Cum au început căsătoriile cu morți (post-mortem) în Europa

Căsătoriile de tip post-mortem au fost legalizate în Franța prin Articolul 171, din Codul Civil. Articolul privind „căsătoria post-mortem” a fost adăugat, ca anexa, la actul „căsătoria prin procură”. În acest articol se spuna că președintele Republicii poate, pentru motive bine întemeiate, să autorizeze încheierea unei căsătorii, în urma decesului unuia dintre miri.

Începutul acestei ciudate practici a avut loc în anul 1959, în Franța, în urma unei mari calamități naturale. Astfel, în ziua de 2 decembrie, când Barajul Malpasset s-a surpat, apele acestuia au omorât mai bine de 400 de oameni din localitatea Frejus. Printre victimele inundației se numără și Andre Capra, un tânăr localnic, proaspăt logodit cu Irene Jodart. Tânăra logodnică, rămasă singură, a declarat: „Mă voi căsători cu el oricum”.

Astfel, spre a putea fi oficiată căsătoria cu logodnicul mort, ea a apelat la președintele francez Charles de Gaulle. Fiind sprijinită de mass-media, care căuta știri de senzație, în numai câteva luni, tânăra a primit aprobarea spre a se căsătorie cu logodnicul mort.

Irene Jodart s-a dovedit a fi un pionier al căsătoriilor post-mortem. De atunci și până astăzi, sute de văduve au aplicat cereri de încheiere a unor căsătorii post-mortem, cu bărbați morți.

sursa: crestinortodox.ro

4 thoughts on “Cum au început căsătoriile cu morți (post-mortem) în Europa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *