Degetul lui Aristotel

E, la Salonic, în piaţa centrală, statuia lui Aristotel care atrage turiştii nu pentru Poetica lui, ci – oricum compensator – pentru degetul lui mare de la piciorul stâng.

Aflat la îndemână, pelerinii moderni îl pipăie meditativ, sperând în contaminarea cu înţeleapciune. Este, desigur, o prostie, dar este o prostie semnificativă.

De la atâta pipăit, patina a dispărut, iar degetul (doar el) strălucește în toată splendoarea lui de bronz.

dgetul mare aristotel salonic

7 thoughts on “Degetul lui Aristotel

  1. Da … n-am fost eu in asa multe locuri, dar Salonic este un oras superb. Daca as putea, m-as muta si maine. Desi nu are ceva in mod special, dar simti ceva in aer …

    Pe mine ma incarca pozitiv si ma moleseste in acelasi timp. 🙂

    O sa mai scriu ce am vazut acolo.

  2. E special si unic in felul lui. A decazut mult in ultimii ani, din pacate. Dar asa cum si-a mai revenit de cateva ori in istorie, mai ales dupa incendiul devastator din sec trecut, am incredere ca-si va reveni din nou. Mi-e foarte dor de Salonic! Anul asta am vazut doar aeroportul :((

  3. Singura chestie mai putin ok e ca-s multi negri. Si problema nu e ca-s negri, dar se comporta ca negrii nostri. 🙂

  4. Da, nu era asa pana acum 4-5 ani. Acum la toate terasele servesc bulgari si alte natii, albanezii nici nu mai sunt asa o aparitie, dat fiind numarul mare al celorlalti emigranti. Atmosfera s-a mai stricat, sunt zone rau famate prin zona centrala care nu erau inainte, spargerile au crescut, multe ateliere si afaceri locale s-au inchis, lasan zone largi pustii. Dar grecul, grec. Terasele vor fi pline, o mancare buna si un frappe o sa-l bea samd. 🙂

  5. Terasele sunt ok … nici nu te asezi si iti aduc paharul cu apa. 🙂

    Ai fost in bazar? Acolo unde langa ala care vinde Alexandrion e unu care curate peste, unu care vinde haine, unu care taie un ied, hahah, este oricum o imagine frumoasa.

    Orasul este ingrijit, curat si senin. Cu toate neajunsurile, tot m-as muta acolo. 🙂

  6. Sigur ca am fost. E f fain!! Inainte inclusiv hainele si produsele de la tarabe erau grecesti, acum s-au chinezarit, insa a ramans mancarea autentica si consumabilele.
    Stii, banuiesc, ca ala e orasul natal a lu maica-mea si tot acolo mi-am petrecut cel putin toate verile (cu ceva escale si prin insule si Atena) vreo 25 de ani la rand.
    Pentru mine, e acasa. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *