Câteva explicații, puține laude și o scurtă analiză

Prima parte este ușor plictisitoare și știu asta, dar poate cineva o va găsi utilă.

Pentru a avea statutul de profesor trebui să participi la examenul național de titularizare în învățământ. Nota minimă pentru a te putea titulariza este 7. Poți preda și cu note între 5 și 7 ca suplinitor calificat dacă ai modul psihopedagogic. Modulul se face în timpul facultății sau într-o formă concentrată la finalul ei, dar atunci se plătește.

Pe repede înainte, cu urcușuri și coborâșuri, profesional sunt într-un trend ușor ascendent. În 2009 am obținut nota 7.70 la examenul de titularizare. A fost ultimul an în care examenul s-a dat în forma clasică: 1 punct din oficiu, 6 puncte erau pe subiecte din specialitatea ta (subiecte din 4 – 6 materii făcute în timpul facultății), 3 puncte din metodica predării. Deși am făcut modulul, nu-mi aminteam mare lucru și nici nu pot spune că am învățat pentru că nu aveam cărți, așa că am citit ce am găsit pe net … pare-se că suficient să iau 0.70.

În 2013 am dat din nou examenul de titularizare. L-am prins în forma cea nouă. Foarte mulți spun că este mai greu. Este! Nu se mai dă examenul clasic, ci se pune mai mult accent pe metodică. Practic, subiectele cer (pe lângă metodica predării) să explici cum pui în practică cunoștințele tale. Îmi este greu să explic cu cuvintele mele fără să par pretențios. Trebuie compus un test cu diferiți itemi, o metoda alternativă de evaluare, cum se aplică o metoda modernă la o oră și ce mijloace se vor folosi. Subiectele sunt atât din materia de gimnaziu cât și din cea de liceu. Mai mult, până să ajungi să dai examenul scris se dă și o probla practică. Toți cei înscriși sunt chemați la o școală unde vor susține o oră de curs și vor fi asistați de inspectorul de specialitate și un metodist. Nota este pentru moral. Se face media (nu aritmetică) cu cea de la scris, dar pentru a te titulariza ai nevoie de minim 7 la scris. Am luat 8.90 de la scris și 10 la susținerea orei. Media 9.12 sau 9.13, nu mai știu.

Anul acesta am dat pentru prima dată examenul de definitivat. Primul grad în învățământ. Pentru a-l promova trebuie minim 8. La fel, se fac două inspecții la clasă (câte 4 ore fiecare) unde, la fel, nota este pentru moral. Examenul scris este împărțit așa: 1 punct din oficiu, 3 puncte din materia de specialitate (subiecte din 4 – 6 materii făcute în timpul facultății), 3 puncte din metodica predării și 3 puncte din psihopedagogie. Psihopedagogia este foarte grea. În fine, s-au afișat notele în dimineața asta. 9.20 este nota mea la proba scrisă și 10 la ambele inspecții.

Ce vreau să spun este că se intră foarte greu în învățământ. Permanent se dau examene și-s examene serioase cu camere de supraveghere ca la bacalaureat și tot așa. Nu mai zic de cursurile de formare din timpul anului pentru că alea sunt niște formalități. Cum am prins ambele sisteme, tipul nou de examen parcă este puțin mai greu. Sunt avantajați cei ce au predat (serios și folosind tehnici moderne de predare) în detrimentul absolvenților.

Munca unui profesor nu se termină niciodată, dar unii mereu uită asta. Media de vârstă este mult mai mică decât cred cei mai multi. Sunt tot mai mulți tineri în cancelarii.

Se plângea un nene la tv că absolvenții de 10 ai facultăților nu intră în învățământ și mi-a plăcut intervenția Ecaterinei Andronescu care i-a explicat că cei mai bun studenți nu-s automat și cei mai buni pedagogi. Și tot mai des văd asta. Eu, dacă mă uit în spate, am avut mereu aceleași note. Cu 8 și ceva am terminat liceul, 8.30 media anilor de la facultate, până-n 9 și la masterat. M-am mobilizat la examenele importante gen bac și licență și disertație unde am avut note mai aproape de 10 decât de 9.

Sincer, nu mă așteptam să rămân în învățământ atâția ani. Nu mă așteptam să mă pricep. Nu mă așteptam să am rezultate atât de bune cu elevii la concursuri naționale (locul I l-a luat o puștoaică de-a mea de cls a X-a cu tatuaje și care a fost primită de Patriarhul Daniel la un dineu lol) și olimpiade.

Au fost ani frumoși în care eu am învățat foarte multe. Și nu că am citit, m-am întâlnit cu ele direct. De la a vorbi în public și capta atenția unui grup mare, la a-i modela și până la lucruri ce țin de partea administrativă sau socială din postura de diriginte.

Țin minte prima mea oră … am intrat la cls a IX-a A. Nu știu dacă eu eram mai speriat de ei sau ei de mine. Țin minte că la o clasă a X-a începusem eu să le vorbesc despre ceva ce mie mi se părea important și ei nu mă înțelegeau …

Îmi place dialogul și am observat că tinerii nu-s motivați (nici la școală, nici acasă) să vorbească. Cel mai greu este să-și argumenteze o decizii sau o poziție. Plus, cultura de televizor își pune amprenta pe ei. Știu frânturi, nu sunt stăpâni pe nimic, n-au auzit de context, cred pe oricine apare la tv and so on.

Am crescut foarte mult și nici nu vreau să-mi imaginez ce fel aș fi fost fără anii din învățământ. Stau și mă gândesc uneori (și pare incredibil!) că săptămânal aveam aproape 1000 de tineri în fața mea.

Lauda a fost ceva mai lungă decât mi-am propus înainte să scriu textul ăsta și l-aș modifica dacă n-aș fi atât de puturos … plus, astăzi sărbătoresc reușita cu o carafă de sangria.

2 thoughts on “Câteva explicații, puține laude și o scurtă analiză

  1. Bafta.
    Ma bucur ca ti-ai schimbat blogu’ dintr-o chesti religioasa super plictisitoare in ceva mai decent.
    Hai pa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *