Filme de weekend #5

The November Man (2014)

Anost. O plictiseală de film cum rar am mai văzut. Ce-i cu adevărat trist e că Pierce Brosnan a fost James Bond și acum e un bătrân ce ar accepta și un rol în „Iubiri secrete” dacă i s-ar propune.

Atât de plictisitor și cu actori atât de netalentați că nici n-am cu ce să-l compar.

The-November-Man-2

Predestination (2014)

Nu-mi vine să cred ce film am putut să văd și cum de nimeni nu mi-a zis de el. Păi Inception (2010) e minciună pe lângă ăsta.

Filmul este bazat pe povestea scurtă a lui Robert A. Heinlein, „All You Zombies”.

Kill Bill: Vol. 1 (2003)

Quentin Tarantino is one of the most overrated directors of modern times.

Din lipsă de altceva, am zis să văd Kill Bill. La primele X dăți mereu adormeam, acum am reușit să-l văd cap coadă. Filmul este un fel de Kung-Fu Action-Thriller Jackie Chan style. Prea mult sânge, prea subțire, prea strident … pe scurt, o porcărie.

În schimb, muzica nu a fost rea deloc.

Kill Bill: Vol. 2 (2004)

Mai puțină acțiune kitsch ca în primul.

De la jumate în colo l-am văzut pe repede înainte pentru că este plin de dialoguri și replici stupide. De abundența de clișee nici nu mai pomenesc.

Dupa sute de ore de proiectie cu filme asiatice de serie D si westernuri-spaghetti a iesit si ultimul avorton care poarta gena QT.
Saracu copil teribil n-a avut si el o forfecuta sa mai taie din kilometri de pelicula si le-a pus cap la cap si uite ca iesi pe piata cu o promotie cinematografica la pachet. Ca un carcotas ce sunt as zice ca nu avea nimeni nevoie de acest extended edition de 4 ore si jumatate cand putea foarte bine in 90 de minute sa rezolve povestea (si asa destul de jenanta).
Daca filmul incepe bine, cu dialoguri inteligente (desi aparent inutile) ei bine, de la jumatate QT isi aduce aminte ca are de adus niste omagii si arunca filmul la gunoi folosind absolut toate sabloanele genului.
Pornind de la transformarea acestei karate-woman intr-o adevarata maestra kung-fu (care l-ar face pe Bruce-Lee sa se rasuceasca de vreo cateva ori in mormant), trecand prin una din cele mai jenante scene vazute de mine (capitolul cu mormantul) si ajungand la marea confruntare care sfideaza intelectul, filmul este un monument ridicat in cinstea literei D care caracterizeaza acest film.
Fata de prima parte este net superior din toate punctele de vedere: muzica buna, dialoguri inteligente, putina bataie, personaje mai conturate, scene penibile la jumatate ca numar, gafe idem.
Ma intreb si acum cu ce dracu cartuse a tras Madsen in ea, cred ca erau cu parfum urat mirositor care au facut-o sa zboare inapoi 10 m, dar n-a patit nimic saracuta.
Pai ce sa mai zic, sa mai asteptam circa 10 ani pana la urmatorul film semnat QT, dupa ce se cicatrizeaza ranile lasate pe creier de penitele criticilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *