Mănăstirea Cocoș

În anul 1883, trei călugări români (vieţuitori pentru o vreme la Sf. Munte Athos) doresc să întemeieze o mănăstire pe pământul românesc dintre Dunăre şi Mare – pe atunci sub stăpânire otomană. Astfel, ei cumpără de la o musulmană o bucată de pământ şi construiesc un locaş de rugăciune din nuiele lipit cu pământ, specific zonei, pe locul unui vechi schit de sihaştri existent la anul 1679.

Stareţul mănăstirii, în anul 1897, a relatat „că biserica veche, care acum nu mai există, ar fi fost fondată de câţiva dintre cei 70 de apostoli ai lui Antipa, fugiţi din Constantinopol din cauza persecuţiilor, că această biserică avea deasupra un cocoş, în amintirea celui ce i-a anunţat Sfântului Petru lepădarea de Hristos, şi că de aici ar veni numele mănăstirii şi al satului acum dispărut.”

One Response to “Mănăstirea Cocoș”

  1. paul spune:

    acolo se adapostesc toti hotii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *