Despre camătă şi dobândă în Dreptul canonic

Update la Credit duhovnicesc cu dobândă de 6% Dobânda este camătă, adică împrumutul de bani cu chirie, abuziv; în lumea veche, este înfăţişată de biserică sub forma unui furt deghizat şi deci oprit (Leviticul 25, 37-39 ; Deuteronom 23, 19 ; Matei 5, 42 ; Luca 6, 34-35). Romanii îngăduiau camăta 12 %, însă alţii mai luau încă […]

Abateri şi delicte în dreptul penal bisericesc!

    Titlul impresionează prin alăturarea cuvintelor penal şi bisericesc, nu? Păi d-asta l-am şi ales ca titlu al lucrării mele de licenţă, iar acum pentru lucrarea de disertaţie am zis să aprofundez subiectul. 
    Postarea nu va fi un rezumat şi probabil va avea mai multe părţi pentru că ar fi atâtea de zis … dar de scris voi scrie doar lucruri găsite de mine în diverse lucrări şi care mi-au plăcut în mod deosebit.

    Trebuie reţinut că legiuirile bisericeşti conţin pedepse cu caracter pur juridic, care prin natura lor pot constrânge sau determina pe vinovat la îndreptare, la revenirea lui la starea iniţială de bun creştin şi de cetăţean vrednic al societăţii în care trăieşte. Cele 4 mari pedepse sunt:
 
    Depunerea din treaptă – oprirea de la a mai săvârşi lucrări sfinte pe un anumit timp sau pentru totdeauna, dar cu păstrarea dreptului de a purta numele de cleric şi de a avea demnitate clericală.

    Caterisirea – înseamnă luarea tuturor drepturilor de a sluji vreo lucrare sfinţitoare a Bisericii şi trecerea vinovatului în rândul mirenilor. De reţinut e că harul nu i se ia nici unui cleric ci doar i se interzice să-şi exercite dreptul de a-şi `folosi` harul primit prin Sfânta Taină a Preoţiei.
   
     Excomunicarea – este de 2 feluri: Mică, care constă în oprirea de la primirea Sfintei Împărtăşanii şi Mare, care constă în oprirea de a mai participa la orice slujbă şi scoaterea (fizică) din biserică.
    
    Anatema – sensul cuvântului este acela de condamnare, excludere din societate, pieire veşnică. Ea se aplică atât clericilor cât şi mirenilor!

   
    În 1656, vestitul filosof evreu Baruch d’Espinoza a fost atacat de un credincios evreu care i-a găurit haina cu o lovitură de cuţit. 
    Drept cauză pentru acest incident au servit vizitele pe care filosoful le făcea unui fost iezuit liber cugetător. Acuzat de „erezii înspăimântătoare” şi de „acţiuni monstruoase” el este dat afară din Sinagogă prin următoarea sentinţă: „Pronunţăm excomunicarea, expulzarea, anatema şi blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza… Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodata”.
    Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternică, anatema Schammatha, i-ar fi fost aplicată filosofului. Ea se încheie cu cuvintele: „Ne rugăm bunului Dumnezeu să nimicească un asemenea om şi să grăbească ziua căderii şi pieirii sale. Doamne Dumnezeule, Dumnezeu al duhurilor, coboară-l mai jos decât pe orice păcătos, fă-l să dispară, nimiceşte-l, dă-l morţii, fă-l să piară”.