Discuție pe chat:

Eu: femeile sunt proaste Ea: ești tu retardat misogin Eu: ok Eu: hai să îți demonstrez Eu: vom juca bambilici ca să aflăm adevărul Eu: începe tu Ea: bambilici? Eu: zi un număr Ea: 5 Eu: 6 Eu: te-am bătut Eu: începe Ea: 5 miliarde Eu: 5 miliarde 1 Eu: am câștigat Ea: dacă ești […]

Blackmail!?

„Christian, white” countries will end up being flooded with African migrants unless the European Union gives Libya another $6 billion to fight illegal immigration, Moammar Gadhafi warns. We should stop this illegal immigration. If we don’t, Europe will become black, it will be overcome by people with different religions, it will change. Gadhafi made his […]

Eu vs. Technology

    Update: Să-i dea Dumnezeu sănătate lu` ăla de a inventat Vanish`ul! Am salvat blugii şi hanoracul … tricoul acum l-am bagat pentru a 3 a oara în maşina de spălat … acum ori niciodată!

    Sunt un dalmaţian … 

    Nu ştiu ce mi-a venit azi, dar am zis să fiu harnic … eu care în general sunt un leneş; aşa că am zis că n-ar strica să bag nişte tuş în imprimantă. 
    Posed o multifuncţională Lexmark pe care de-a lungul timpului am tot încărcat-o până dracii au luat-o, deci nu se anunţa nici un eveniment deosebit … dar ceea ce ar fi trebuit să fie ceva banal s-a transfomat într-un dezastru!

    Scot cartuşul îl aşez frumos pe birou, desfac cutia cu lichidul negru şi bag din butelcuţă în seringă. Cu o precizie chirurgicală înţep şi transfer lichidul în cartuşul setos … 
    Stau, mă uit şi zic în mintea mea că aş economisi nişte timp dacă atunci când se face transferul apăs tare tare pe seringă ca tuşul să se ducă cu presiune şi să ajungă până în cele mai îndepărtate colţuri ale cartuşului. Zis şi făcut!

    Iau seringa plină şi apăs cu ură! Intră … ba nuuuu, iese!

    Din cauza presiunii, adică a volumului mare de tuş care nu-şi putea face loc într-o cutiuţă verde seringa a sarit, acul rămânând înfipt în ea. Tuşul a sărit cu o răutate de nedescris pe bluza mea, pe faţa mea, pe imprimantă, pe biroul pc-ului, pe monitor … 
    Conştientizez ce gafă am făcut … mă şterg la ochi ca să-i pot deschide şi-mi zic … Oricum e o bluză pe care o port în casă, nu-i mare pagubă! … 

    Nu trec 10 secunde când îmi apare în minte secvenţa în care eu venind de la scoală mă dezbrac de blugi, tricou şi hanorac şi le arunc pe scaunul de lângă pc cu gândul că le voi aranja mai târziu. (deci leneş se cheamă, nu?) … Mă uit sperând că toată negreala e pe mine … emoţia descoperirii mă face să tremur … mă uit şi … toate sunt pline de stropi mici ca şi cum aş fi mers printr-o ploaie de vară dintr-un viitor poluat!

    Repede uit de cum arat, de ce mâini negre am, apuc hainele şi le arunc în maşina de spălat … bag dero şi aştept uitându-mă la haine cum sunt agitate, poate poate se vede că s-au curăţat!. 
    Degeaba! Spuma face ca totul să fie ascuns privirii.

    Sună de oprire! Trist! Sunt la fel, doar că umede … 

    Plâng … blugii mei noi şi tricoul meu scump, de ce? de ce? Tehnologia nu e făcută în folosul omului! Oare dacă nu eram român mă duceam să-mi iau un cartuş şi nu încercam de diliu să-l încarc?