Discursul regelui

Soarta lui Gică Hagi la Galatasaray este decisă. Momentul când se va produce noua ruptură depinde de meciul de mâine cu Gaziantep, din sferturile Cupei Turciei. Dacă va izbuti să treacă în semifinale, „Regele” va fi totuşi menţinut pe bancă până la vară. În cazul eliminării, el va fi dat afară imediat şi înlocuit interimar […]

Cine e „Regele fotbalului românesc”?

    Un om este apreciat în fucţie de realizările lui, nu? Eu refuz să cred că cineva ce este talentat şi priceput într-un domeniu nu va fi apreciat de societate … bine poate nu într-un viitor apropiat, pentru că noi suntem nişte ignoranţi şi nu ştim să apreciam valorile, dar cu timpul valoarea se desparte de mediocritate ca undelemnul de apă şi ajungem să venerăm ceea ce am blamat! 

    Ai rezultate, esti apreciat sau aşa ar fi normal, iar când nu faci nimic esti … ca să nu zic eu o banalitate, vă spun ce zice divinitatea:
    Evanghelia după Matei: „Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.”  

    Ce legătură au toate astea cu titlul postării?
 
    Păi tu prietene, cine zici că este cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor? 

    Ok, fotbalul e un sport de echipă şi nu este suficient talentul tău nativ sau efortul depus pentru a fi cel mai bun … poate chiar de tu străluceşti, ceilalţi sunt gri şi să te întunecă!
    Dar asta nu poate fi o scuză! În sporturile de echipă dacă munceşti şi evoluezi pe scara valorii, vei tot schimba colective, unele din ce în ce mai bune şi unde vei putea străluci la adevărata valoare!

    Dacă mă întrebi pe mine, aş zice că cel mai bun fotbalist, Regele fotbalului românesc, este Gică Popescu! De ce nu Hagi? Păi de ce el? 
    Asta că să nu zic că nici nu ar trebui să conteaze cine e rege peste un regat fără victorii! Ce medalii avem la fotbal de e ‘Sportul regeâ? Ce competiţii a câstigat fotbalul românesc? În fine … revenind, de ce Popescu şi nu Hagi!?

    D-asta (pentru mine faptele vorbesc):

1. Gheorghe Popescu

    ”Căpitanul” Barcelonei din finala Cupei Cupelor din ’97 se poate mândri cu cel mai bogat palmares al unui jucător român în străinătate. Trofeului continental amintit i se adaugă  3 campionate ale Turciei, cucerite cu Galatasaray între 1997 şi 2000, Cupa UEFA (2000), Supercupa Europei (2000), două campionate ale Olandei (91 şi 92) şi o supercupă cu PSV (93), precum şi o Cupă a Spaniei cu FC Barcelona în 1997.
    Impresionant nu?

2. Gheorghe Hagi

    La prima vedere ar avea şi el un CV impunător, Hagi „jucând” atât pe Bernabeu, cât şi pe Camp Nou. Şmecheria e că el nu prea a evoluat, rareori făcând parte din echipă şi mai rareori fiind titular, aşa că în cele din urmă a plecat la o echipă de mijlocul campionatului din Italia. 
    Avem aşa: Cupa UEFA (2000) şi Supercupa Europei (2000) cu Galata, 4 titluri cu Cim Bom (Galata – 97,98,99,00), o Cupă în Turcia (00) şi două Supercupe ale Spaniei, cu Real (90) şi Barcelona (94), cupe câştigate când el freca banca de rezerve!

    Cel adulat şi supranumit ‘Regele’ este cel mai bun jucător care a evoluat în campionatul turcesc, asta o pot recunoaşte, dar nu că e cel mai cel! 
    Telent a avut grupa mare, dar nu e suficient mai niciodata doar ăsta! Câti dintre savanti, atleţi, artişti reuşesc doar prin talent? Puţini spre deloc!

    Îl iubesc pe Hagi, dar nu-l pot minţi spunându-i că-i cel mai grozav când nu este aşa. 
    La fel de bine cum Mircea Lucescu nu e cel mai mare antrenor român. Poate e cel mai mare dintre cei ce au evoluat în Turcia şi Ucraina, dar a luat Cupa Campionilor? Eu ştiu alţi antrenori cu rezultate infinit mai importante!

    Cam atăt, acum aştept părera ta, deşi ce ai putea spune când faptele sunt fapte!?
    
    P.S. Clasamentul meu ar fi aşa: 1. Popescu 2. Belodedici 3. Hagi