MI6 pe Twitter, iar eu vreau un telefon nu un I-phone!

    MI6 chief blows his cover as wife’s Facebook account reveals family holidays, showbiz friends and links to David Irving. Toată ştirea e aici … eu am cules-o de la Maddy.

    Mi-am făcut cont pe Twitter, asta pentru că am primit un e-mail reclamă de la o prietenă … l-am butonat vreo 2 zile şi m-am plictisit! Probabil ai văzut că am pus un buton pe prima pagină, dar chiar şi aşa uite un link direct. Nu intraţi prea des că nu voi scrie nimic interesant.

    Vreau să-mi cumpăr un telefon, dar nu mă pricep … nu ştiu care-s bune şi care-s nebune! 
    Când e vorba de tehnologie sunt un tip conservator, adică îmi plac lucrurile scumpe şi de bun simţ! Vreau să cred că gândesc pragmatic şi nu cumpăr prostii doar pentru că se poartă ci îmi iau lucruri bune pentru că sunt atestate ca fiind bune, plus că la felul în care evoluează tehnologia nu vreau ca peste nu foarte mult timp electrocasnicul achiziţionat să fie complet inutil. Revenind … când e vorba de telefoane simt că sunt de pe altă planetă. Să mă explic:

    În capul meu un telefon bun este:
– unul la care poţi să vorbeşti nişte zeci de minute bune (60- 90)
– cel ce nu trebuie încărcat la 2 zile
- un telefon de rezistă la nişte trânte ocazionale
– fără clapă sau şină
– cu care pot copia la examene

    Cer multe? Zic că nu! 
    Am sau am avut un aşa telefon? Normal că nu!

    După cum îţi ziceam nu am facut un hobby din a avea ‘cel mai cel’ telefon, dar nici nu pot să port după mine orice troacă.
    Am unul de vreo 2 ani de care sunt relativ mulţumit şi cu care nu-mi e ruşine deşi e demodat, adică într-o perioadă toată lumea de pe glob l-a avut. Este vorba de Motorola V3 … ăsta!

    Ieri, aruncându-mi ochii peste nişte reviste on-line, am dat peste o reclama de la I-phone şi am zis că ar putea fi el alesul. 
    Ţin să menţionez că un lucru mai inutil ca telefonul ăsta nu există! L-am butonat pe al unui prieten şi mi-am prins urechile în zecile de aplicaţii pe care un om normal într-o viaţă nu ştiu dacă le deschide de 2 ori, iar la prima vedere pare o jucărie pentru dorks … deci croit ca pentru mine!

    Preţul ok … parcă între 150 şi 200 de euro, iar eu cum sunt un priceput al cumpărăturilor on-line cu cardul am zis să fac comanda! N-a mers … în România te trimit la Orange, unde cel mai ieftin e 1700 lei! Diferenţa de preţ se explică prin … foame mare! 

    Am zis … „blochez mascoata!” şi din click în click am dat peste un telefon bun deşi nu-i Nokia (zic aşa pentru că românii, mai nou, le asamblează şi mira-m-aş să nu se păstreze calitatea), este vorba de Samsung S5320 (parcă). 
    Acum să nu pară că vreau un telefon fără taste, chiar s-a nimeri să fie tot în genul ăsta, deşi toate au niste ecrane murdare, pline de degete!
 
    Pentru că eşti un priceput, aruncă nişte sfaturi şi idei spre mine! Bre, nu-s un bogat … până în 250 euroi, că-s bugetar!