Când shopping-ul se transformă în păcat?

Atunci când mersul la cumpărături nu se întâmplă oarecum, ci într-un mod dependent. Așa o activitate normală se transformă în slabiciune sufletească și patimă. Când s-a transformat în păcat, shopping-ul devine o nevoie imposibil de controlat de a cumpăra mereu și pune stăpânire pe persoanele slabe și ușor de manipulat prin reclame și oferte de genul „reduceri”, […]

De ce fumatul este un păcat grav

Fumatul este un păcat pentru că este o sinucidere lentă. Treptat și în mod conștient, fumătorii își distrug sănătatea trupului, ajung robi unei patimi de necinste și se pogoară în iad de vii, mai înainte de vreme, fără să se pocăiască pentru acest lucru. Sfântul Apostol Pavel spune că „nimeni vreodată nu și-a urât trupul […]

Păcatul lui Adam

Adam, cedând amăgirilor demonului, care s-a servit pentru scopul său de şarpe, a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi, să se autoîndumnezeiască, şi în aceasta constă păcatul său. Nu s-a gândit nici o clipă că prin aceasta îşi contrazice, de fapt, condiţia lui de făptură. Afirmarea autonomiei sale absolute şi a voinţei de […]

Rânduială specială de înmormântare în cazul artistei Mălina Olinescu

SECRETARIATUL ARHIEPISCOPIEI BUCUREŞTILOR ne informează: Ca răspuns la cererea doamnei Doina Spătaru, care a solicitat oficierea obişnuitei slujbe de înmormântare pentru artista Mălina Olinescu, precizăm: Din primele cercetări ale organismelor abilitate privind circumstanţele morţii Mălinei Olinescu rezultă că cea mai probabilă cauză a decesului artistei a fost sinuciderea. În plus, din relatările celor apropiaţi reiese […]

Vederea păcatului meu!

    Va veni acel timp înfricoşat, va sosi acel ceas plin de groază în care toate păcatele mele vor sta dezgolite în faţa lui Dumnezeu Judecătorul, în faţa îngerilor Lui, în faţa întregii omeniri.

    Văd că, “fărădelegile mele covârşesc capul meu şi ca o povară grea apasă peste mine. Înmulţitu-s-au mai mult decât părul capului meu” (Psalmul 37, 5; 39, 13). Care este urmarea unei asemenea stări de păcătoşenie? “Ajunsu-m-au fărădelegile mele de nu mai pot să văd; inima mea m-a părăsit” (Psalmul 39, 13).

    Prin faptul că-mi recunosc păcatele, mă căiesc de ele, le mărturisesc şi-mi pare rău că le-am săvârşit, răstorn toată mulţimea lor nenumărată în adâncul milostivirii lui Dumnezeu.
    Pentru ca pe viitor să mă păzească de păcat, voi cerceta cu luare aminte cum lucrează păcatul împotriva mea, cum se apropie de mine şi ce-mi spune.

    El se apropie de mine ca un hoţ; faţa lui este acoperită; “cuvintele lui sunt mai alunecoase ca untdelemnul” (Psalmul 54, 22); îmi vorbeşte minciuni, îmi propune fărădelegi, otrava este în gura lui; limba lui este un ac purtător de moarte.
    “Îndulceşte-te! şopteste el încet şi linguşitor. Pentru ce îţi este oprită plăcerea? Îndulceşte-te, ce păcat găseşti aici?” şi răufăcătorul propune călcarea poruncilor Domnului Celui Atotsfânt.

    N-ar trebui să dau nici cea mai mică atenţie cuvintelor lui; ştiu doar că el e un fur şi un ucigaş. Dar nu ştiu ce neputinţă neînţeleasă, o neputinţă a voinţei, mă biruie. În zadar conştiinţa îmi aminteşte că gustarea din acest rod este totodată şi gustarea morţii, mă doboară!

    Fericit este sufletul care şi-a văzut păcatul cuibărit în sânul său şi-l goneşte!