Pirpiruna

Pirpiruna se face de către aromâni la două-trei săptămâni după duminica Tomii (cam în perioada asta) în cazul în care nu plouă.

Pirpiruna este o veche divinitate a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă şi redusă cu timpul la o schemă de ritual.

Câteva fete între 8 şi 12 ani se fac pirpirune. Cea mai săracă este dezbrăcată şi acoperită cu buruieni verzi, de obicei ştevie sălbatecă. În satele unde existau ţigani, fata acoperită cu frunze de ştevie sau ferigă era ţiganca, fetele armâne intrând numai în cortegiu.
Pirpiruna şi alaiul ei colindă pe la toate casele şi poartă un ciur pe cap, iar gazdele o stropesc pe neaşteptate cu apă. Fetele cântă şi pentru cântecul lor primesc unt şi făină din care după ce au trecut pe la toate casele îşi fac o plăcintă. Plăcinta trebuie să fie mâncată pe lângă fântână, fetele trebuind să stea cu picioarele în apă.

Se cântă:

Pirpirună, saradună,
Dă ploae, s’creascâ agârli,
Agrâli ş’ayinili,
Ayinili şi ierghili,
lerghili-ş livădzâli.

Sensul mistic al ritualului este analizat şi de către Mircea Eliade, ajungând la concluzia:  „Seminţele sunt îngropate în pământ. Pământul devine, aşadar, el însuşi femeie. Dar pământul rămâne neroditor fără ploaie; femeia telurică trebuie fecundată prin furtuna cerească. (…) plugul (la început, un simplu par ascuţit) devine emblemă falică.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *