Un aristocrat desăvârşit – Neagu Djuvara

„Regret ca numele Djuvara va disparea odată cu mine!”

Istoria familiei boiereşti Djuvara se pierde în negura vremii. Din nefericire, nepoata lui Neagu Djuvara nu îi mai poate dărui un strănepot care să ducă mai departe numele, aceasta având totuşi o fetiţă , Zoe, de trei anişori.

M-am născut la trei zile după intrarea României în Primul Război Mondial. Familia din partea tatălui, de origine aromână, s-a aşezat în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi care a dat mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Mama mea făcea parte dintr-o familie veche de boieri români.

Marcel Djuvara, şef de promoţie al Politehnicii din BerlinCharlottenburg în 1906, avea să se căsătorească în ianuarie 1913 cu Tinca Grădişteanu. În decembrie 1913 venea pe lume Răzvan Djuvara, primul copil. „Nu am întâlnit nici un Răzvan în întreaga Muntenie până la plecarea mea în pribegie. Părinţii mei se inspiraseră din „Răzvan şi Vidra” a lui B.P. Haşdeu când l-au botezat pe fratele meu cu un nume care avea rezonanţe iraniene”, povesteşte Neagu Djuvara. La acea vreme, familiile boiereşti din Muntenia începeau să dispară, „pentru că nu mai aveau urmaşi”.

Primul război mondial şi retragerea în triunghiul morţii din Moldova o obligă pe mama lui Neagu Djuvara să aleagă calea exilului, către bunicul Trandafir Djuvara, care era ministru plenipotenţiar al României în Belgia.

Totuşi Tinca Djuvara i-a trimis la studii în Franţa şi i-a pus interni la liceu pe Răzvan pe când avea 15 ani şi pe Neagu la doar 12. „Şi aşa am sosit în primele zile ale lui octombrie 1928 la liceul naţional din Nisa (Nice, sau Nizza pe italieneşte). De ce tocmai la Nisa, pe Mediterană, oraş de lux? Fiindcă bunicul, Trandafir Djuvara (cu prenume tradiţional în familie, de pe vremea când emigraseră strămoşii din munţii Pindului; dar acum, îmi părea cam caraghios – Auzi! să-l cheme pe un bărbat „trandafir”, adică „roză”!) venea în fiecare iarnă trei-patru luni acolo să-şi oblojească reumatismele. Că era destul de bogat, dar de o zgîrcenie cumplită – şi totuşi, aş zice: „în ţară trăia ca un sărac, dar la Nisa şi la Paris trăgea la hoteluri de cinci stele”.

[…]

One thought on “Un aristocrat desăvârşit – Neagu Djuvara

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *