Când era mai mic, nu era aşa de mare!

Azi am văzut un om! Omul nu mai era cum mi-l aminteam … micuţ, pufos, dar nu gras, plin de pistrui şi cu părul roşcat … se schimbase radical şi nu în bine. Părea mai înalt, dar cu toate astea era de înălţime medie. Figura îi era lungă şi de pe chip îi dispăruseră pistruii. Nici măcar nu mai era roşu în obraji ci … galben ca o roşie verde!

Azi am văzut un om mare! L-am observat de la câţiva metri şi mă apropieam de el zâmbind, dar nu mă … înţelegea … nu mă cunoştea. Ce faci omule? Şi a început să zâmbească, dar nu cum zâmbea la început când î se vedeau toţii dinţii şi îşi băga capul între umeri! Acum era un om mare!

Omul era în uniformă! Bocanci butucănoşi din piele neagră şi costumul albastru închis, în spate părea că are un rucsac. Ce puteam să întreb un om mare? Am întins mâna să dau noroc … murdar fiind n-ar fi vrut să mă murdărească, la fel de timid părea, dar eu nu am ţinut cont şi i-am strans mâna. O mână aspră …

Ce să-i spun? Două, trei banalităţi …. Zi oribilă azi! … vremea ca subiect de deschidere e bun, îmi zic! A mestecat nişte cuvinte … Nu că eu n-am stat …  ieri am fost în oraş, adică la cineva a dat de băut … ziua lui!

Ochii galbeni, chipul galben, parul galben … Omule … de ce aşa? 

Zâmbeam şi vorbeam de muncă … vag … nu vroiam să se simtă stânjenit! Trece un coleg, îl strigă, se întoarce şi schimbă câteva cuvinte! Un om în toată firea, mărunţel şi cu mustaţă … Oameni mari!, îmi zic!

Ne salutăm de despărţire că era ora 3 şi se schimba tura. Se grăbea să ajungă la vestiar să iasă din echipament. Întorcându-se am văzut ce avea în spate … un fel de aparat mic de sudură, sculă de om mare!

Unde sunt colegii mei copiii? Pe vremea mea clasele erau burduşite de elevi, elevi ce promiteau … cum să fiu eu printre singurii de a reuşit? Toţi sunt oameni mari, iar eu încă sunt copil! Toţi muncesc cu trupul. Şi ei şi ele! Când la noi când în alte ţări!

Alergam în costumele negre, iar fetele aveau funde mari şi albe în părul prins în spic de grâu. De ce acum sunt în străinătate? De ce arată precum femei de 40 de ani trecute prin 3 naşteri? Erau frumoase şi vesele, acum sunt vânzătoare acre …

Colegii mei nu sunt cei pe care-i văd în oraş … colegii mei erau oameni frumoşi, pe ăştia nu-i cunosc şi nu ştiu când au apărut.

Din cei 30 – 35 chiar nimeni … nimic? Vreau să mă laud că am fost coleg cu … cineva, nu cu un om din şantierul naval care munceşte de la terminarea liceului! Onorabil ce face … munceşte şi mă bucur, putea fi mai grav, dar vroiam altceva de la ei!

În mine oare a văzut un om mare? Nici nu i-am cerut nr. de tel deşi nu-l văsuzem de 4 – 5 ani … măcar să ne minţim frumos că poate ieşim odată la o bere! Nimic! 2 oameni mari, 2 străini!

2 thoughts on “Când era mai mic, nu era aşa de mare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *