Excomunicarea în religia mozaică!

În 1656, vestitul filosof evreu Baruch d’Espinoza a fost atacat de un credincios evreu care i-a găurit haina cu o lovitură de cuţit.

Drept cauză pentru acest incident au servit vizitele pe care filosoful le făcea unui fost iezuit liber cugetător. Acuzat de “erezii înspăimântătoare” şi de “acţiuni monstruoase” el este dat afară din Sinagogă prin următoarea sentinţă: “Pronunţăm excomunicarea, expulzarea, anatema şi blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza… Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodata”.

Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternică, anatema Schammatha, i-ar fi fost aplicată filosofului. Ea se încheie cu cuvintele: “Ne rugăm bunului Dumnezeu să nimicească un asemenea om şi să grăbească ziua căderii şi pieirii sale. Doamne Dumnezeule, Dumnezeu al duhurilor, coboară-l mai jos decât pe orice păcătos, fă-l să dispară, nimiceşte-l, dă-l morţii, fă-l să piară”.

Excomunicarea – este de 2 feluri: Mică, care constă în oprirea de la primirea Sfintei Împărtăşanii şi Mare, care constă în oprirea de a mai participa la orice slujbă şi scoaterea (fizică) din biserică.

Anatema – sensul cuvântului este acela de condamnare, excludere din societate, pieire veşnică. Ea se aplică atât clericilor cât şi mirenilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *