Un cadru militar vorbeşte!

– Soldat, eu sunt Dumnezeul tău, tu-ţi dumnezeii mă-ti de derbedeu!

– Să trăiţi!

– Aşa da, stii ce trebuie să faci acum?

– Ordonaţi!

– Drepţi! Mă, tu nu vezi că un superior ţi se adresează? Să dea dracii în tine dacă mai mişti … nu clipi mă, nu auzi? Faţa ta de ţăran îmi provoacă silă … mare lucru dacă nu vei curăţa cartofi un an întreg. Nici Măicuţa Domnului nu te scapă de mine mă, auzi? Cine-i Dumnezeul tău aici?

– H … ristos!?

– Cine ţi-a dat drept mă să vorbeşti? Drepţi, n-auzi mă căposule? Eu sunt Dumnezeul tău şi de mâine nu ai altă treabă decât să-mi faci mie poftele! … Prietenul tău, ăla gras … adu-l aici! Aport mă purice plin de păduchi!

– Să trăiţi domn’ sergent!

– Grasule, ia vezi cum faci şi dă-i o palmă prietenului tău. Face pe intelectualu’ creştin cu mine! Acum am zis!

– Domn’ sergent nu pot! E prietenul meu şi nu se cade să …

– Cine-ţi e superior? Aud? Eu mă capete seci, eu dau ordine şi faceţi ce vă spun că vă ia mama dracu pe toţi … viermilor!

– Domn’ sergent nu pot să execut un aşa ordin! În regulament nu spune nicăieri ca soldaţii să fie folosiţi şi înjosiţi …

– Bă! Cine-ţi e superior? Spune mă cititule, ce scrie în regulament? Scrie să respecţi ordinele superiorului fără să comentezi. Ordinele se execută, nu se discută, bagă asta la tărtăcuţă!

– Permiteţi! Dumneavoastră domn’ sergent mă puneţi să fac un lucru condamnabil. Prin asemenea ordine încălcaţi flagrant regulamentul cadrelor militare, iar dvs. ne sunteţi superior datorită acelui regulament. Dacă depăşiţi şi cu o iotă litera lui, vă descalificaţi ca superior, iar ordinele sunt nule!

– Ce zici mă!?

– Sunteţi sergent pentru că aşa v-a făcut regulamentul. Când îl încălcaţi, nu mai sunteţi sergentul nostru!

– Mama dracu vă ia dacă împrăştiaţi ideile ăstea printre cei săraci cu duhul şi slabi de înger din unitate, ia la carceră că-mi creşte tensiunea numai când vă văd!

– Fără un motiv întemeiat? Refuz să vă ascult!

– Da da, şi eu refuz!

– Ia stai că pun mâna pe telefon şi nu mai vedeţi lumina zilei multă vreme …

– Opriţi-vă … nu vă las să să vă bateţi joc de mine, eu nu-s un animal, iar dumneata nu eşti dumnezeul meu!

Poc!

Patru ani mai târziu, sergentul, vede lumina, dar nu mai strălucea. El nu mai avea dungi pe umăr! La piaţă aştepta la rând, iar la bloc era împins de cel ce nu vroia să-l asculte când îi zicea să dea muzica mai încet!

Cei ce se cred stăpâni nu sfârşesc tot timpul aşa de bine. Uneori şi cei asupriţi au arme asupra lor!

3 thoughts on “Un cadru militar vorbeşte!

  1. Sigur că şi asupriţii au arme asupra lor .Ideea e să aibă curajul să le şi folosească.Istoria a dovedit că rar se întâmplă asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *