Cum să abordezi un interviu!

Anul trecut, mai exact prin primăvară, încă se făceau angajări, România ignorând semnalele crizei din USA care cuprindeau uşor şi întreaga Europă.

Angajatorul organiza interviuri pentru a avea de unde alege tineri absolvenţi ce nu veneau cu cereri ridicole, atunci când era vorba de remuneraţie! Aceea era perioada romantică, când puteai să fii cel ce refuză un job, pentru simplul fapt că mai erau şi alte oportunităţi de angajare.

Un băiat îşi depuse CV-ul pe net şi la nici două zile e sunat de o firmă farmaceutică ce intrase pe piaţa din România şi vroia să se extindă la nivel naţional.

Se duce la interviu îmbrăcat decent, dar nu office, cu o copie a CV-ului la el, parfumat, dar nu excesiv, îşi închide telefonul înainte de a intrat şi-şi ia zâmbetul fals pe chip!

Intră in camera cu pricina, unde era un tipă trecută de 30 de ani, salută şi-i întinde şi el mâna pentru a da noroc!? Trece peste detaliul ăsta! Se aşază pe scaun într-o poziţie lejeră şi nu rigidă, pentru a părea relaxat, cu picioarele usor depărtate şi nu picior peste picior, pentru a părea în largul lui! Citise pe net că aşa e bine să stai atunci când mergi la o primă întâlnire cu o fată, de ce nu ar merge şi la un interviu pentu job!?

A urmat setul de întrebări standard:

– De unde eşti? Ce vârstă ai? În ce colectiv ai prefera să lucrezi? Rezişti la presiune/stres? … bla bla

– Constanţa! 25! Unde media de vârstă să nu depăşească 35 de ani! Sunt tata şi mama lor … bla bla

S-a trecut la întrebări serioase:

– Unde ai mai muncit? De ce ai plecat? Unde te vezi peste 3 ani?

– La o firmă bla bla … pentru că simţeam că mă plafonez, acolo neexistând posibilitatea ca eu să evoluez pe scara ierarhică, asta deşi câştigam bine spre foarte bine! Peste 3 ani mă văd …

Dar de ce să nu-i zic, dacă-i adevărul? E şi ce, dacă nu mă vor, găsesc eu în altă parte şi gata! Până la urmă nu e ca şi cum viaţa mea depinde de job-ul ăsta, nici măcar nu-mi place să am multe reponsabilităţi şi muncă de teren şi să-i supraveghez eu pe diverşi, care btw sunt de-o seamă cu părinţii mei … îşi zicea el în gând!

– Peste 3 ani, reluă el, mă văd pe scaunul dvs. … să fiu eu cel ce primeşte tineri la interviu, hotărându-le viitorul! Peste 3 ani cred că aş putea ajunge în departamentul `Resurse umane`, acolo de unde cred că faceţi parte, fix pe scaunul dvs., iar peste 5 ani, pentru că mă ştiu ambiţios, aş conduce acel departament, optimizându-l!

Tăcere! Zâmbea, dar nu mai era zâmbetul ei superior de la început, acum era unul plin de nervi … probabil nu rezistă la presiune/stres!

Pe lângă asta, i s-a lăudat cu diverse cursuri, diplome de participare de la diferite acţiuni realizate de ONG-uri din România şi UE şi tot aşa!

– Mulţumesc, rămâne să vă contactăm!

– Bună ziua! Dacă nu vă supăraţi, aş dori o carte de vizită! … nu avea nevoie de ea, dar vroia să vadă cât de serioasă e firma. Era serioasă! Carte de vizită cu logo color, din carton fin, dar robust!

Nu trec 2 săptămâni că-l sună! Bucuros nevoie mare că-l cheamă pentru a doua oară şi că probabil gata, l-au ales, se duce în paşi de dans la sediul firmei … uite cât de mult contează să fii direct şi sincer!

– Ne pare rău, dar nu aţi fost ales pentru funcţia respectivă! … îi zice un nene ce era cu tipa de la interviu!

– Păi şi nu puteaţi să-mi spuneţi la telefon?

– Politica noastră este aceea de a ne apropia de bla bla … şi sper să colaboram pe viitor bla bla … bla bla

Tipa de la interviu zâmbea, dar iar era un zâmbet superior …

– Nu aveam calificare necesară? Sau … să nu mă înţelegeţi greşit, nu vă iau la rost, sunt curios doar şi vreau, astfel, să mă perfecţionez pentru viitor!

– Pai profilul psihologic a fost cel definitoriu. Eu v-am chemat să vă cunosc personal şi pentru a vă spune că poate vom colabora pe viitor, aveţi pregătirea necesară … dar sunteţi o persoană ce nu poate lucra într-o echipă şi nu cunoaşteţi cuvântul subordonare. Mai mulţi angajaţi aşa şi totul ar fi haos! Sper că nu v-am supărat, dacă da, îmi cer scuze!

– Nu, o zi bună! … Ce m-a lucrat aia! … asta a repetat tot drumul de întoarcere spre casă!

La interviul următor a făcut pe naivul, prostuţul, cel ce e uşor de manipulat şi … l-au angajat!

P.S. Minciuna are picioare scurte şi şi-au dat seama cum e, doar că acum nu mai pot renunţa la el pentru că face bine ceea ce face, dar sigur regretă alegerea făcută!

3 thoughts on “Cum să abordezi un interviu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *