Blestemul

Nu trebuie să ne îndoim de existenţa blestemului. Dacă avem rugăciuni pentru înlăturarea lui, înseamnă că el există. În rugăciunea de la înmormântare, preotul sau episcopul spune: “şi dacă a căzut robul tău acesta sub blestemul tatălui său, al maicii sale sau sub blestemul său … iartă-l pe acesta prin mine şi nevrednicul robul tău” (Molitfelnic). Din aceste cuvinte reiese că blestemul poate prinde viaţă si atunci când omul se blesteamă pe sine însuşi.

Dacă auzim că cineva ne-a blestemat, nu trebuie să cădem în disperare. Blestemul poate prinde rădăcini doar în omul care nu este unit cu Hristos. Dacă blestemul ar rodi în orice om, chiar şi în cel ce s-a unit cu Hristos, ar însemna că diavolul este mai puternic decât Dumnezeu. Ori acest lucru este neadevărat, căci nu poate creatura să fie superioară Creatorului.

Blestemul a fost considerat de ştiinţa modernă ca făcând parte din credinţa popoarelor primitive. Se pierde din vedere că Scriptura  ne descoperă că însuşi Dumnezeu a blestemat. Mai întâi l-a blestemat pe şarpe pentru că i-a ispitit pe Adam şi pe Eva, apoi a blestemat şi pământul în care aveau să trăiască oamenii după cădere: „Blestemat să fie pământul din pricina ta! În dureri te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi, şi tu cu iarba câmpului te vei hrăni. Întru sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!” (Facerea: 3,17-19). Blestemul asupra omului este dat pentru prima dată asupra lui Cain, după ce acesta l-a ucis pe fratele său Abel: „…blestemat eşti tu de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău … Pribeag şi fugar vei fi pe pământ!” (Facerea: 4, 9-12). Precizam că uciderea semenului aduce blestemul şi nu neascularea faţă de porunca dată de Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Sfinţii Părinţi mărturisesc că cel mai uşor lucru pe care îl poate face omul este să se mântuiască, pentru că acesta este potrivit firii. Dar din cauza păcatului, ni se pare că mântuirea este cel mai greu lucru de realizat. Aşa ne putem explica de ce omului îi este mai uşor să facă rău şi să blesteme. E bine să ne amintim neîncetat că a binecuvanta este firescul omului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *