Relicvele creștine!

O scurtă privire în lumea creștină (care numără circa 2,2 miliarde de suflete) ne aduce convingerea că cel mai important simbol al creștinismului este CRUCEA.

Regăsim acest simbol pe turla bisericilor, pe veșmintele preoțești, pe Biblii, pe pieptul prezentatorilor de știri tv, pe mesele ghicitoarelor și vrăjitoarelor, sau atârnând ca talisman la bordul automobilelor … Găsim crucea în căminele, școlile și spitalele aflate sub patronajul unor biserici. O găsim în cimitire, în magazine, pe vârfuri de munte …

În Evul Mediu s-a dezvoltat un comerț înfloritor cu tot felul de relicve sfinte, între care așa-zisa Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul ocupa un loc de frunte. La un moment dat, existau atât de multe resturi despre care se pretindea că făcuseră parte din Crucea lui Iisus încât reformatorul Jean Calvin (1509-1564) spunea că dacă toate bucăţile ar fi adunate laolaltă, ar forma o bună încărcătură pentru o corabie. S-a găsit rapid și o explicație a acestui fenomen (de unde atâtea bucăți ale Crucii Domnului?): Sf. Paulinus a vorbit despre “înnoirea Crucii, adică faptul că nu s-a micşorat niciodată, indiferent câte bucăţi au fost tăiate din ea”! Deci înmulțirea suspectă a resturilor din Sfânta Cruce de pe Golgota a fost explicată prin minunea înmulțirii pâinilor, în care Mântuitorul a hrănit peste cinci mii de oameni cu doar cinci pâini și doi pești.

Calvin a menţionat numeroase inconsecvenţe cu privire la folosirea relicvelor, cum ar fi: mai multe biserici au pretins că au coroana de spini; altele, că au vasele de piatră pentru apă, pe care le-a folosit Iisus în minunea din Cana Galileii. O parte din vin putea fi găsit la Orleans. În ce priveşte o bucată de peşte fript pe care chipurile Petru i l-a oferit lui Iisus, Calvin a spus: „Trebuie să fi fost miraculos de bine sărat, dacă s-a păstrat atâtea secole”. Ieslea lui Iisus a fost expusă pentru a fi venerată în fiecare ajun de Crăciun la Sf. Maria Maggiore din Roma. Mai multe biserici au pretins că deţin scutecele lui Iisus. Chiar şi pielea prepuţului (de la circumcizia Lui) a fost arătată de călugării din Charroux care, drept dovadă a autenticităţii ei, au declarat că s-ar fi scurs din ea picături de sânge”. Bisericile din Coulombs, Franţa, Sf. Ioan din Roma şi din Puy în Velay au pretins de asemenea că au în posesie pielea prepuţului!

Alte relicve includ uneltele de tâmplar ale lui Iosif, oasele măgăruşului pe care a intrat călare Iisus în Ierusalim, paharul folosit la Cina cea de Taină, punga goală a lui Iuda, ligheanul lui Pilat, buretele care I s-a oferit pe Sf. Cruce, cuie din ea, specimene din părul Fecioarei Maria (unele şatene, altele blonde, unele roşcate, iar altele negre!), cămăşile ei, inelul de nuntă, papucii de casă, vălul, şi chiar şi o sticlă de lapte din care a supt Iisus.

Conform credinţei creștine, trupul Mariei a fost luat la cer. Dar mai multe biserici diferite din Europa au pretins că au trupul mamei Mariei, chiar dacă nu ştim nimic despre ea şi nici nu i s-a dat numele de „Sf. Ana” decât cu câteva secole în urmă! Și mai complicată este povestea despre casa Mariei.

Conform unei convingeri catolice, casa în care a locuit Maria în Nazaret se află acum în oraşul Loreto, Italia, fiind transportată acolo de îngeri! The Catholic Encyclopedia spune:

Începând cu secolul 15 şi poate chiar şi mai devreme, „Sfânta Casă” din Loreto s-a numărat printre cele mai renumite locuri sfinte din Italia … Interiorul măsoară numai 9,40 metri pe 4 metri. Îngerii au dus această casă din Palestina în oraşul Tersato, din Iliria, în anul de graţie 1291 sub pontificatul lui Nicolae IV. După trei ani, la începutul pontificatului lui Bonifaciu VIII, a fost transportată din nou prin lucrarea îngerilor şi aşezată într-o pădure … unde, după ce şi-a schimbat de trei ori locul într-un an. În cele din urmă, prin voia lui Dumnezeu, şi-a primit poziţia permanentă pe acest loc … Faptul că aceste tradiţii, vestite lumii cu atâta îndrăzneală, au fost pe deplin aprobate de Sfântul Scaun, nu poate rămâne nici o clipă sub semnul îndoielii. Mai bine de patruzeci şi şapte de papi au dat cinste, în diverse moduri, acestui locaş sfânt, şi un imens număr de Bule şi epistole papale proclamă fără rezerve că Santa Casa din Loreto este chiar Sfânta Casă din Nazaret!

Nu este necesar să ne trudim prea mult cu privire la acest punct. The Catholic Encyclopedia recunoaşte ea însăşi că multe relicve sunt îndoielnice.

Multe dintre cele mai vechi relicve expuse pentru a fi venerate în marile sanctuare ale creştinătăţii sau chiar în Roma trebuie acum să fie declarate fie în mod cert falsificate, fie bănuite a nu fi autentice; sub semnul întrebării trebuie pus şi presupusul „stâlp al biciuirii” venerat la Roma în biserica Santa Prassede, precum şi multe alte relicve faimoase.

Cum se poate explica atunci această discrepanţă? The Catholic Encyclopedia continuă: „…Nu i se aduce nici o necinste lui Dumnezeu prin continuarea unei erori care a fost transmisă peste secole cu o deplină bună credinţă … Din acest motiv, este îndreptăţit faptul că Vaticanul permite continuarea închinării înaintea anumitor relicve străvechi îndoielnice„.

Prezenta postare nu are nici o legătură cu știrea cum un fragment din Sfânta Cruce, în premiera la București, de Sf. Dumitru. Să nu uităm că cele mai multe falsuri au fost aduse de către cruciați și vândute Bisericii Romano-Catolice, ca după să fie folosite de către aceasta pentru a-și recupera (înzecit) investiția, dar asta nu înseamnă că Biserica Ortodoxă a fost ocolită de asemenea păcate.

14 thoughts on “Relicvele creștine!

  1. In ceea ce priveste autenticitatea fragmentelor de moaste sau obiecte atinse de sfinti primeaza credinta in persoana, in sfantul respectiv, fata de ramasitele lui pamantesti, care, daca ar fi adorate, s-ar cadea intr-o crunta idolatrie. De aceea exista atat de multe lemne din Sfanta Cruce sau se vorbeste atat de mult de giulgiul de la Torino (spre exemplu).
    Cinstim moastele si lemnul Sfintei Cruci cu trimitere directa la persoana sau evenimentul care le-a acordat sfintenia. Cinstim o memorie colectiva totala, cinstim reactualizarea, aducerea in prezent, in speta in prezentul sufletesc, in evlavia interioara, personala, directa.
    Derapajele de evlavie care apar si care sunt speculate atat de bine de media (vezi calcarea in picioare a credinciosilor pentru atingerea Sfintelor Moaste) nu fac decat sa ascunda sub pres tinta principala a cinstirii moastelor. Lumea confunda cinstirea personala si interioara cu actul sarutarii moastelor si se repede intr-o lupta de jungla pentru a oficia un act extern bun, dar cu consecinte asupra evlaviei celorlalti. Exista si o junga a evlaviei pe care o vedem pe canalele media, speculata la extrem si care dezamageste.
    Cu privire la relicvele Evului Mediu si la atitudinea lui Calvin: marile catedrale au fost construite pe spinarea indulgentelor si pe specula cu relicve. Foarte duplicitara mi se pare credinta calugarilor satui de prmovarea sfintelor relicve si care au trecut la protestanti.
    Cate catedrale impunatoare au zidit calvinistii, dezbracati de dogmele catolice? Niciuna. Prin ce au ramas calvinii in istorie? Printr-o serie de revolte si distrugeri in masa a bisericilor. Jalnic si patetic.

  2. @ Ionut, autenticitatea este dominata abuziv de ceea ce numim istorie. Foarte putine lucruri raman autentice sub dominatia istoriei. Conteaza credinta cu care te raportezi la ele. Probabil ca daca oamenii nu credeau in aripa arhanghelului Gavriil, nici nu veneau la biserica. E un silogism machiavelic, dar de tipul asta de silogisme s-a folosit Biserica Catolica la infinit. Bineinteles ca a trebuit sa apara intr-un anumit punct al istoriei un reformator, insa unul interior, nu un rasculat cu grave probleme nervoase. Exact acelasi lucru il credeau si evreii despre Mesia: ca el va distruge imperiul roman si va face din evrei natia aleasa, asta insemnant stapana peste celelalte si ca va ingenunchea imperiul roman asa cum au ingenunchiat odata Ierihonul. Ei, uite ca au luat-o serios peste nas. Iisus Hristos a fost al lor, au stat cu el la masa, l-au ascultat, l-au urmat, dar n-au priceput mare lucru din ce le spunea, asa ca l-au ucis, pentru ca le deranja o proiectie a unui Mesia politic.
    Daca Luther aparea ca un reformator al sufletului, ceea ce a facut ar fi fost o virtute.
    Daca Calvin ar fi venit cu un mesaj mai spiritual, poate ca ar fi fost apreciat altfel.
    Ei au venit insa cu intoarcerea armelor impotriva Bisericii Catolice, care avea nevoie, de fapt, de o revigorare interioara si nu de o razmerita dogmatica, bazata pe lucruri atat de lumesti.

    PS: Si Arie era doct, dar n-a inteles mai nimic din dogma Sfintei Treimi.

  3. Nu vreau sa zic, dar spun … contradictoriu, adica:

    Refuz sa cred ca sunt persoane care nu stiu ca inchinandu-se la o icoana se roaga la cel reprezentat in ea si nu la obiectul in sine sau cand se roaga la sfintele moaste, de fapt se roaga indirect lui Dumnezeu, Cel ce prin putea Sa a facut ca trupul acelui om normal sa ramana intreg peste veacuri. Deci, toti stiu asta, doar ca unii se lasa usor purtati de val.

    Cum, ca un amanunt, oricine are un pic de logica elementara nu confunda inchinarea la Sfanta Cruce cu ce spune porunca decalogului legata de idoli si „chipuri cioplite”. Din ce vad, esti un timp f bine informat, asa ca nu trebuie sa dezvolt subiectul, doar ai inteles ce vreau sa zic! 🙂

    Pai Calvin si Luther au fost cei ce au condamnat aceste abuzuri si inovatii aparute in Biserica Catolica … de la purgatoriu la rapirea dreptului credinciosilor de a se impartasi atat cu trupul cat si cu sangele Mantuitorului. Ei fiind din interior au sesizat si condamnat abuzurile unei biserici mult prea mult axate pe cele lumesti si materiale. Totusi, ei au fost oameni eruditi, prof. universitari, iar actele de violenta facute de catre credinciosii care erau asupriti fizic de catre cler, nu cred ca au fost incurajte de catre ei, era raspunsul firesc al acelora. Ai vazut schimbare intr-un sistem fara violenta fizica si verbala?

    Faptul ca-s ortodox nu ma impiedica sa nu le recunosc meritele reformatorilor. Datorita lor Biblia a ajuns sa fie cunoscuta si citita de cine vroia. Un pas imens, zic eu, pentru evolutia spirituala si emotionala a unei bune parti din lumea asta!

    Si sa stii ca pentru mine conteaza sa stiu daca la ce ma rog este autentic sau nu, idiferent ca nu cred ca acel lucru nu este o persoana divina sau are puteri proprii.

    Sa nu uitam ca timp de 400 de ani oamenii se rugau la ceea ce credeau ca e aripa Arhanghelului Gabriel (asta la o catedrala din Spania) intre timp s-a dovedit ca e o aripa de strut.

  4. Băi, Ionuţ, las-o mai moale cu alde Calvin… ce, Doamne iartă-mă, te-a apucat? Păi aşa ne-a fost vorba?!… 🙂

  5. Pai evreii asteptau un Mesia – politician/lider militar care sa-i scoata de sub ocupatia romana, cum bine zici, si nu un conducator spiritual, dar asta e cu totul o alta discutie. Uite cum am putea spune ca poate unii au strigat si din convingere, nu doar pentru ca au fost platiti, ca Baraba sa fie eliberat, doar el era unul dintre cei ce se rasculase impotriva ocupatorilor, omorase un soldat …

    Revenind, foarte rau ca cei de acolo se duceau la biserica doar pentru ca acolo era si se puteau ruga unei aripi de strut, inseamna ca n-au inteles nimic si n-ar strica sa citeasca (macar in diagonala) catehismul lor.

    Luther nu putea fi un reformator al sufletului numanui. In cel mai bun caz al lui.
    „Revigorare interioara” este a individului si nu a unei institutii, fie ea si divino-umana. Asta este lupta pe care o duce fiecare dintre noi, mai mult decat o organizare administrativa nu poate fi facut nimic de catre un simplu om.

    Legat de relicve, ca asta era tema, cele autentice sunt autentice si punct, Faptul ca unele sunt false si este suficient ca noi sa le credem autentice in sufletul si in inima noastra este fix nimic. Pe principiul asta … ce ne opreste pe noi sa spunem ca detinem … orice? Ne-am inchina lor si gata, fiecare cu obiectul lui. Iti dai seama de absurditatea situatiei, nu?

    Adevarul nu este relativ si faptul ca unele sunt falsuri/copii e ok, dar trebuie tratate ca atare, asa cum este sulita care i-a strapuns coastra lui Hristos. Momentan sunt 3 … toate prin muzee pentru ca datarea lor cu carbon a demonstrat ca sunt relativ recente.

    Ca o lamurire, eu nu am nevoie sa stiu ca ceva este autentic pentru a putea credea in el si in puterea lui Dumnezeu, dar de dragul dreptatii.

    Uite, ca exemplu … pe usa bisericii castelului din Wittenberg, acolo unde si-a lipit Luther renumitele sale „nouazeci si cinci de teze”, se aflau 19.000 de relicve sfinte

    Totusi, nici chiar asa … pai ducem in derizoriu discutia despre sfintele moaste si lucrurile cu adevarat sfinte. Ce valoare ar mai avea lucrurile reale, corecte, bune, daca nu ar conta veridicitatea lor (asa cum zici tu)?

    Toate ar fi la fel, chiar de vorbim despre -braul Maicii Domnului- sau despre o panza pe care eu o consider ca a apartinut ei? E suficient ca eu sa cred ca i-a apartinut si gata. Scuze ca ma repet … este unul dintre defecte! 🙂

  6. nu inteleg chestia asta cu moastele. Chiar daca sunt autentice, ce rost are sa le vezi?! , oricum ar zice-o reprezentantii oricarei Biserici e o chestie de superstitie asa cum multi se duc la Biserica tot din acelasi motiv, asa cum multi isi fac cruci cand trec pe langa o biserica, asa cum multi isi duc masinile la sfintit, asa cum multi isi fac adevarate altare pe parbrizul si pe bordul masinii.. superstitie si prostie.
    ps: nu stiam ca Isus a fost circumcis.

  7. Pai Iisus era evreu, deci era firesc sa se intampla. Religia nu e superstitie, iar exemplele tale sunt in genu celor:

    Eu nu ma duc la scoala ca se pun note mici, ca sunt baieti care-mi fura banii de pachet, ca Becali are bani si fara scoala.

    Ce treaba are una cu alta?

    P.S. Mi-ai dat o idee pentru o noua postare! 🙂

  8. N-am zis ca nu conteaza veridicitatea lor, ci doar ca, trecand anii si transformandu-le in istorie, multe au ramas pastrate ca veridice prin viu grai sau prin povestiri simpatice. Ori stim ce defecte produce viul grai, mai ales cel romanesc.
    Nu vorbesc de moaste, pentru ca orice oase care fac minuni se numesc moaste (inseamna ca au apartinut unui om cu viata curata), ci de relicvele de ev mediu, supraevaluate din interese economice. Oamenii credeau ca sunt autentice, dar daca nu erau, inseamna ca rugaciunile lor la relicva respectiva era praf in vant? Ma repet, omul se roaga sfantului, nu moastelor. Ele aduc prezenta sfantului in actualitate, in imediat.
    Sa zicem ca sunt fake-uri o gramada de relicve. Rezulta ca rugaciunile facute in prezenta lor si cu credinta ca sunt autentice si ca sfantul este langa noi sunt nule?
    Ne intereseaza autenticitatea lor, dar mai mult ne intereseaza scopul lor: acela de a face prezenta sfantului in imediata noastra apropiere.
    Era un calugar la muntele Athos atat de simplu si de neinvatat ca nu stia, la inceput, ce este invierea Domnului. Si se ruga: Sfanta Inviere, da-mi un peste sa am ce manca. Si primea un peste. Credinta lucra, chiar daca rugaciunea se facea catre un eveniment – Invierea, nu catre Hristos.
    Ergo: relicvele au adus oamenii evului mediu la biserica. Ca au fost autentice, ca n-au fost, numai sfintii respectivi o stiu. Omul evului mediu, sarac si batut de soarta, astepta minuni si vroia minuni. Relicvele erau o cale mai usoara pentru a crede in minuni. Si daca se intamplau nu era bine? Nu era bucurie? Se mai intrebau daca au fost autentice sau nu moastele?

  9. Eu nu am zis ca religia este superstitie, ci din contra, dar 90% sigur o trateaza asa. Nu imi spune ca aia care se calca in picioare sa atinga nu stiu ce moaste se gandesc la mantuirea sufletului, nu imi spune ca 90% din populatia Romaniei care se inchina cand trece pe langa Biserica nu se gandeste ca ii ajuta D-zeu sa castige la loto sau sa o puna cu Maricica. Adica mi se pare o aberatie sa ma duc sa ma inchin sau sa vad niste resturi de ceva, adevarata credinta este in sufletul fiecaruia si nu in numerul de cruci pe care ni le facem sau de cate ori mergem la Biserica sau dupa cate moaste am atins sau vazut.
    Asta am vrut sa zic, iar ce ai zis tu despre exemplele mele.. numai D-zeu ar intelege logica ta. 🙂

  10. Corect spus, dar vine o vreme cand lucrurile trebuie separate. Acum nu mai suntem in evul mediu, iar daca lucrurile nu se repara e grav. Multi vor vedea in actiunile astea ceva „necurat”, o conspiratie din partea Bisericii, lucru ce-i va indreparta mai mult pe unii de credinta.

    Dupa cum vezi, e la moda sa fii anti-crestin, mai ales pe net, iar unii abia asteapta. Fiind deschis nimeni nu-ti poate reprosa nimic si asa cum zice si Sfantul Ap. Ioan „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”

  11. Imi cer scuze, uneori si pe mine ma surprind cu logica mea, dar vroiam sa zic ca a vedea doar lucrurile mai putin bune si nu a baga in balanta si lucrurile cu adevarat valoroase, e o greseala.

    Nu poti spune ca toti isi fac cruci cu viteza unui ventilator doar pentru loto. Sunt, nu zic nu, dar imi place sa cred ca-s exceptiile.

    Noi, si aici ma cuprind si pe mine, avem o impresie complet gresita despre cei mai multi din jurul nostru. Nu predomina cei nesimtiti, ignoranti, ticalosi si prosti, chiar deloc, doar ca ne place sa-i vedem doar pe ei ca noi sa ne ridicam. Plus ca-i etichetam asa pe toti fix pentru ca noi sa parem importanti. Hai sa le dam respectul cuvenit si sa nu mai spunem ca toti sunt niste prosti care cred in superstii si se duc ca oile spre credinta. Uite, exemplu concret: Tu cati ai in jurul tau care sunt asa? Adica familie, rude, colegi … Nu pun prietenii ca am spune dupa ca pe ei ni-i alegem asemenea noua, destepti, dar rudele nu le alegi, iar colegii sunt alesi de hazard. Eu in jurul meu nu vad din cei spusi de tine … adica printre colegii de munca, vecini, rude … deci unde sunt aia cu Maricica si Loto? Nu ca nu sunt, ca sunt, dar eu cred ca raportul e invers, 10% ei. Sa fim optimisti, zic, desi un optimist e un pesimist prost informat! 🙂

    Legat de ce cele spune de tine, da, credinta e ceva personal, dar nu poti ignora si partea „vazuta” a ei.Trebuie sa existe un echilibru. A te ruga la sf. moarte la sf. cruci si la sfintilor este doar o dovada de marire a lui Dumnezeu. Pana la urma noi cinstin Sf. Cruce pentru ca este altarul pe care s-a jertfit Hristos si semnul biruintei asupra mortii.

    Pe principiul asta putem renunta si la Sf. Impartasanie si la restul tainelor Bisericii? Se inghesuie lumea la apa sfintita, dar poate nu doar din nestiinta, ci poate si pentru ca simt ca in asa vremuri ai nevoie de putina alinare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *