Malleus Maleficarum, Maleficas & earum haeresim, ut phramea potentissima conterens.

Tradus direct din latină, înseamnă: Ciocanul vrăjitoarelor care distruge atât vrăjitoare, cât și ereziile lor, precum o sabie cu două tăișuri. Pe scurt, Malleus Maleficarum, cum e cunoscut în zilele noastre, a fost manualul oficial al Inchiziției în privința descoperirii, interogării și torturării celor bănuiți de vrăjitorie.

Redactat în anul 1484 de către Heinrich Kramer și Jacob Sprenger, doi călugări dominicani, Malleus Maleficarum a fost prefațat vreme de doi ani de către însuși papa Inocențiu al VII-lea. În introducere, pontiful dădea puteri depline închizitorilor să folosescă după propria cuviință toate indicațiile macabre ale tratatului.

Cartea este împărțită în trei mari capitole. În timp ce în primul se aduc dovezi despre existența vrăjitoriei, a diavolului și a activității sale, într-al doilea sunt descrise toate tipurile de vrăjitorie și de colaborări cu Necuratul. Ultima parte prezintă etapele acuzării unei vrăjitoare și tipurile de tortură prin care nefericitele victime recunoșteau tot ce dorea inchizitorul.

În Evul Mediu, nici o carte nu a atins popularitatea acesteia. Cu sprijinul Bisericii, între anii 1487 și 1669, Ciocanul vrăjitoarelor a numărat nu mai puțin de treizeci și șase de ediții. Sumbra carte a făcut în acest răstimp zeci de mii de victime, marea majoritate nevinovate. Nu trebuie uitat că în acele timpuri o simplă pată, un semn pe piele sau cunoașterea unor plante de leac erau suficiente pentru trimiterea pe rug …

32 thoughts on “Malleus Maleficarum, Maleficas & earum haeresim, ut phramea potentissima conterens.

  1. Carte sumbră?!… Atunci persoanele care lucrează cu puterea diavolului cum sunt? Simpatice și evazioniste? Le punem impozit și, gata, le aducem în rândul lumii?…

  2. Acelasi Codrin Stefanescu enumera la un moment dat motivele acuzei de vrajitorie: simpla frumusete era considerata mult prea ispititoare, deci diabolica, semnele pe piele (dupa cum ziceai si tu), iar alunitelor li se zicea, citez, „sfarcurile diavolului”. Vremuri total paranoice. Cat de ipocrita mi se pare tortura si uciderea, incredibil, chiar in numele Domnului.

  3. Cred ca si diavolul se simte jignit cu asa vrajitoare cum sunt la noi! :))) Bine, nu e ales termenul potrivit …. macabra era mai bune? 😀

  4. Sumbră, macabră, tot aia. Adevărul e că e sumbru şi macabru subiectul, dar eu am rezerve serioase asupra a ceea ce se spune despre perioada respectivă. A devenit demult un clişeu cu Evul Mediu, Inchiziţia, etc., etc. Nu ştiu dacă au fost zeci de mii de cazuri de persoane arse pe rug, sau omorâte în alt fel, de Inchiziţie. Pe vremea aia, şi statul şi nobilii, cam toată lumea folosea tortura pentru a-şi pedepsi duşmanii, dar e mai comod să arunci totul în cârca Bisericii, mai ales după ce vizionăm filme inspirate din cărţile unui înţelept ca Dan Brown.
    Ar trebui studiate mai întâi arhivele Vaticanului, procesele respective, pentru a vedea cu adevărat dacă Inchiziţia a făcut abuzuri, în câte cazuri şi aşa mai departe.
    Şi nu, nu-l consider pe Codrin Ştefănescu o voce nici calificată, nici credibilă, când vorbeşte despre Biserică, creştinism, etc., etc. L-am urmărit la emisiunea lui Oreste şi m-am cam lămurit.
    În altă ordine de idei, dincolo de acuzele astea, pe vremea aia Biserica şi chiar statul, lupta împotriva anomaliilor din societate. Luptau împotriva celor care, cu bună ştiinţă, practicau răul. Fie că era vorba de vrăjitorie, fie de tâlhărie, crimă, etc. Nu ca acum, când pentru orice faptă, oricât de gravă, sar 100 de avocaţi, ONG-uri cu drepturile omului ş.a.m.d. să scoată basma curată pe făptuitor. Mai este şi falsa impresie, a celor care n-au ţinut Biblia în mână nici 5 minute, că a ierta criminalul, violatorul, tâlharul, e creştineşte, că Isus ne-a cerut să nu dăm primii cu piatra, să nu judecăm. Idei de persoane care-şi formează opiniile, în general, după emisiunile de la ora 5, gen Acces direct şi tâmpenia ailaltă cu Măruţă.
    Hai, că m-am aprins şi am scris mai mult la tine decât la mine în ultimele două săptămâni 😉 😀 .

  5. Si un singur om daca a murit de `mana` bisericii e prea mult. Acum nu vad de ce nu am recunoaste istoria si greselile unor persoane, ca doar nu sunt ala Bisericii.

    Dupa, n-am mai inteles o treaba, deci cum vine asta?

    „mai este si falsa impresie […] ca a ierta criminalul, violatorul, talharul, e crestineste, ca Isus ne-a cerut sa nu dam primii cu piatra, sa nu judecăm.”

    Pai parca fix asa era …

  6. Să-l iertăm, da, da’ să nu uităm să-l pedepsim… ca să nu mai facă a doua oară, sau măcar să se gândească de două ori înainte de a face. 😉

  7. N-am mai auzit o asa interpretare, sincer sa fiu. Tot ce-mi vine acum in minte e porunca iubiri, cea ce zice sa-ti iubesti aproape, iar prin asta se intelege orice om, chiar si cel potrivnic noua ,,, cel ce ne-a facut rau, „ca plata (voastra) noastra multa este in ceruri”.

    Am uitat sa zic, da, Codrin Stefanescu e un mascarici si vorbeste f greu pentru ca nu are cuvintele la el, dar e de apreciat faptul ca are pasiuni frumoase. Era mai grav daca era ca restul celor de teapa sa si sa fi colectionat posete si sa fi citit doar contracte! 🙂

  8. N-ai auzit?! Da’ când ai publicat citatele din cronici cu violatorii şi ştromeleagul, despre ce era vorba? Tot despre porunca iubirii?… Parcă acolo erai de acord cu pedepsirea vinovaţilor, acuma-mi scoţi ochii cu iubirea. Nu mai înţeleg nimic, gata, te scot din blogroll! 😆

  9. Eh da, nu scot ochii nimanui, zic doar ca religia crestina e o religie a iubirii. Da, treaba cu stromeleagul a fost amuzanta! :)))

    Oricat as dori sa fac binele, parca pentru acte foarte grave asupra mea sau asupra familiei mele, nu prea pot sa iert si o sa ma intorc la VT unde ochi pentru ochi era ingaduit! Nu ca acum nu ar fi valabil, doar e cuvantul lui Dumnezeu, doar ca Hristos ne-a aratat o cale mai buna, superioara …

  10. Iertarea şi iubirea creştină sunt una – privesc pe cei doi implicaţi într-o faptă: făptuitor şi victima sa pe de o parte, pe aceştia şi Dumnezeu, într-un plan superior, pe de altă parte. Societatea, însă, prin instituţiile ei, este obligată să facă dreptate, să judece şi să pedepsească. Altfel se instaurează haosul, anarhia.
    A ierta pe cineva care a greşit împotriva ta e un act mistic, la care e implicată voinţa omului, dorinţa de a vrea să ierţi, dar şi harul lui Dumnezeu, fără de care nu putem face nimic. Când omul practică răul – mai ales cu bună ştiinţă – el trebuie pedepsit de către societate, pus în situaţia de a-şi repara greşelile faţă de cei cărora le-a greşit, şi apoi pus în situaţia de a nu mai comite asemenea fapte. De regulă, cea mai comună metodă este închisoarea, privarea de libertate.
    Nu cred că am citit pe nicăieri să fi spus Isus să eliberăm criminalii, tâlharii, violatorii, să le dăm drumul pe străzi, ca şi cum aceştia nu ar fi făcut nimic.
    O formă de dreptate – chiar dacă extrem de primitivă în comparaţie cu dreptatea divină – e necesară pe Pământ, altfel nu s-ar putea trăi.

  11. Corecta pana la virgula prima parte, cu finalul nu ma impac.

    Privarea de libertate pentru criminali e una si arderea pe rug pentru niste fapte precum magia sau orice altceva, e alta! Nu-mi amintesc sa fi zis Iisus undeva ca cei banuiti de ceva sau vinovati sa fie omorati.

  12. Luca 17, 1-2: ” Isus a zis ucenicilor Săi: Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin! Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât, şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.”
    Uneori, am senzaţia că avem despre Isus o viziunea mai degrabă hollywoodiană sau discoveryană. Sau dostoievskiană, ceea ce-i cam tot pe acolo.

  13. 3. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l.
    4. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l.

    Dostoievski e usor mai mistic, dar nu-i chiar pe aratura rau! 🙂

  14. Practică un misticism slav, în care lucrurile sunt destul de înceţoşate. Nu prea-i pe gustul meu, prefer teologii vestici, doar mă ştii. 😀

  15. Da! 😀 Eu l-am descoperit pe youtube pe John Lennox si sincer sa fiu are momente cand ma surprinde …

  16. Apropo: cred că citatul pe care l-am dat eu se referă la păcate grele gen crimă, pedofilie, ş.a.m.d., în timp ce cel pe care l-ai dat tu se referă la păcate mai uşoare, dar repetitive, gen cineva care-ţi intră de 7 ori pe blog şi te bate la cap. Altfel nu prea cred că poţi ierta de 7 ori câte 7 pe cineva care bagă cuţitul în tine, de exemplu, decât dacă e neobişnuit de neîndemânatic, sau tu ai puteri supraomeneşti de auto-vindecare, gen Wolverine… 😉 😆

  17. Pai este continuarea din evanghelie si poate fi cineva care de 7 ori intr-o zi te talhareste. Ori are o obsesie pentru tine, ori esti f ghinionist si daca e si neindemanatic, de fiecare data te poate composta! :)))

  18. Păi, el te poate composta, dar tu nu prea ai cum să-l ierţi de 7 ori… decât de pe lumea cealaltă… 😆

  19. hmmm si asta e adevarat, dar poate esti talharit de un medic … ca pe vremurile astea … si stie unde-s locurile neletale! :)))) ..

  20. „Iertare” şi „pedeapsă” sunt două cuvinte antogonice. Nu pot fi folosite amândouă în contextul folosit de tine… E absurd să ierţi dar totuşi să pedepseşti.

  21. Un parinte n-ar zice asta. Daca-ti prinzi copilul fumand nu-l pedepsesti? Dar il vei ierta, doar nu-l renegi ….

  22. Primo: Vezi cum te adresezi si ce limbaj folosesti.

    Secundo: Nu am spre ce sa dau un link. Ce apare aici e preluat dintr-o postare mult mai ampla pe un forum unde nu scrie ca nu poti prelua in parte sau in intregime ce scrie.

    Este vorba despre: http://www.uta-arad.ro/forum/showthread.php?tid=1143&pid=271188#pid271188

    Ca autor apare Nicu Parlog, ma gandesc ca este vorba de cel ce a postat asta pe forum.Eu nu stiu ce apare pe site-ul tau, dar chestia aia e pe forum din aprilie 2009.

    Poti sa deschizi tu ce vrei, dar cand e vorba de un proces ar trebui intentat, dar asta daca ai si motive. Frumos ar fi fost sa intrebi de unde am informatiile, plus daca ce ai scris tu e mai nou decat data zisa de mine … cine-i hotul?

    Ma deranjeaza cand se urzica unii si se dau cu fundu de pamant, dar ii era greu sa intrebe ce si cum, dar bine ca vii cu „amenintari” de doi lei …

  23. Pai cum am zis, cartea e compusa dintr-o blible crestina si alte cateva carti istorice & stuff. Fix ea cap coada nu cred ca e, dar poti citi cartile pe bucati. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *