Pe vremea mea …

… întrebam lumea cât e ceasul atunci când nu știam.

Țin minte că veneam de la școală și puteam sta afară până pe la orele 16. Atunci venea mama de la birou și era bine să  nu mă găsească afară. Era și mai bine să nu știe că am ieșit, dar nu eram chiar atât de priceput să-i ascund asta.

Și cum stateam eu pe la bloc, adică mai mult prin spatele lui, și alergam și nu mai știu ce făceam, dar din când în când mai ieșeam la stradă să abordez pe cineva, spunându-i:

– Nenea/Tanti, nu vă supărați, nu știți cât este ceasul!?

Aflam și mă întorceam la ale mele. După un timp, iar întrebam și mereu era prea târziu că mama era deja în casă.

Ideea e că tradiția asta a dispărut. Eu de mult n-am mai fost întrebat de cineva cât e ceasul. Ultima dată a fost o țigancă … probabil vroia să știe dacă a întârziat la o întâlnire sau ceva, dar în rest, nimeni.

Și-mi amintesc acum că nu toți aveau ceas sau poate vroiau să scape de mine, dar cei mai mult nu aveau și nu pentru că nu-și permiteau, doar că timpul trecea mult mai încet și nimeni nu se grăbea, nu?

P.S. Cine-și mai amintește cineva vorba aia „Cât e ceasu`? Cât ți-e nasu`!” !?

12 thoughts on “Pe vremea mea …

  1. da, da imi aduc si eu aminte :)) eu am mai fost intrebat de batrani pe strada cat e ceasul si ma simteam oarecum… nu stiu cum… atunci cand scoteam telefonul in loc sa ma uit la mana.

  2. pe ‘vremea mea’ se zice(a)

    -cat e ceasul

    -cat gaura din […]

    :))

    e urat sa ai ceas. incepi sa te disperi ca nu trec minutele.

  3. Pe strada mea statea o svaboaica la vreo optzeci de ani (asta prin ’87-’88) care sedea in geam si ii intreba pe toti trecatorii in germana svabeasca stricata „Wie fluhr ist?” Noi, copii de clasa a 2-, a-3a, radeam de ea. Dar ce vremuri…Si ce copii mai eram.

  4. Uneori da, dar chiar si asa il port. Rareori spre deloc ma uit la telefon sa vad cat e ceasul. 🙂

  5. Frumos mai alergam noi prin fata/spatele blocului….dar sincer, de TINE nu prea imi aduc aminte sa fi fost prea jucauș in copilarie…probabil acum recuperezi din timpul pierdut:)

  6. pai cand eram mici, fetele se jucau cu fetele si baietii prin mizerii cu ceilalti baieti! sunt jucaus? :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *