Ce fel de evoluționist ești?

Deși pare ciudat, teoria evoluționistă nu este unitară. Există cel puțin cinci tipuri de evolutionism.

Evoluționismul ateist

, care exclude existența lui Dumnezeu sau a oricarei puteri supranaturale. Conform acesteia, materia este necreată și veșnică, la fel ca și energia. În materie ar exista o tendință în sus, spre complex. Aristotel, considerat unul din geniile antichității, numea aceasta tendință „tendință spre perfecțiune”.

Două observații legate de evoluționismul ateist:

1. „Tendința spre perfecțiune” a materiei, care stă la baza acestei teorii, este o simplă ipoteză nedovedită științific. De altfel, întreaga teorie evoluționistă are la bază nisipurile mișcătoare ale unor simple ipoteze (supoziții), nedovedite științific. Este vorba, dacă vreți, de o simplă credință.

Se pune întebarea: Ce e mai ușor și mai rațional să crezi: într-un Dumnezeu Creator al tuturor lucrurilor, sau într-o materie inertă, care are în sine dorință, aspirația, voință, inteligență și puterea de a se organiza pe sine în forme tot mai complexe de viață?

Viața a apărut din necesitatea materiei de a se organiza pe sine din ce în ce mai complex, în tendința ei de a atinge forme perfecte, tendința care este rezultantă însăși a organizării sale.

Tudor Opriș „Miracolul vieții – miracolul eredității”,1986.

Citind aceste rânduri suntem puși în mare încurcătură: De fapt, ce a fost mai întâi: oul sau găina? Ce a fost mai întâi: organizarea materiei sau tendința spre organizare, din moment ce a doua decurge din prima?

Dacă mai întai a existat organizarea materiei, mă întreb: Cine a organizat-o, din moment ce a doua lege a termodinamicii afirmă că toate lucrurile tind, într-un sistem termodinamic, spre haos, spre dezordine maximă!? Dacă mai întâi a existat tendința spre organizare, ne întrebăm: Cine a pus această tendință într-o materie neorganizată? Această tendință spre organizare presupune o logică, un plan, o inteligență extraordinară …

2. Din punct de vedere biblic, teoria evolutionistă, în forma ei ateistă, este idolatrie deoarece înlăturându-L pe Creator, ea divinizează creațiunea. Toate însușirile și atributele care-I aparțin lui Dumnezeu sunt atribuite materiei.

Biblia afirmă despre Dumnezeu că este veșnic, necreat (deci existent prin Sine Însuși), atotputernic, inteligent, infinit și indestructibil. Evoluționismul ateist susține același lucru, însă de data acesta atributele sunt ale materiei. 

Materia este veșnică, infinită, nelimitată. Materia este inepuizabilă în profunzimea sa. Ea este obiectivă și în afara voinței noastre, necreată și indestructibilă.

„Bazele filozofiei marxiste”, București, 1959.

Foarte adesea, în lucrări științifice și de popularizare, autorii unor astfel de lucrări ajung în impas. Aflându-se în fața unor fapte concrete ce dovedesc existența unei Persoane care a plănuit și condus totul, acești autori se văd nevoiți să inventeze o expresie – surogat care să ia locul lui Dumnezeu: „natura-mamă”.

Jocul atomilor și al moleculelor într-un sistem viu este o uimitoare desfășurare de precizii, de exactități, de programe raționale pe care le-a zămislit Natura –mamă. Nu, în lumea vie nu este loc pentru dezordine.

Evoluționismul materialist

pare a fi unul și același lucru cu evoluționismul ateist. Există totuși o mare diferență între cele două teorii: În timp ce evoluționismul ateist exclude existența lui Dumnezeu, cel materialist admite posibilitatea existenței Lui, fără însă ca El să intervină asupra naturii.

Evoluționismul panteist

este răspândit mai ales în Orient. Principala teza a acestei teorii este ideea că Dumnezeu și natura se întrepătrund, fiind un tot unitar. Se admite existența lui Dumnezeu, însă El este privit doar ca o putere care străbate natura.

Evoluționismul deist

susține că există un Dumnezeu personal, Creator, care a creat materia și a înzestrat-o cu însușirea de a evolua până la forma actuală. După ce a creat materia, Dumnezeu nu s-ar mai fi îngrijit de ea, ocupându-Se mai mult de probleme spirituale.

Evoluționismul teist

susține că există un Dumnezeu care a creat materia și primele forme de viață, după care acestea au evoluat de-a lungul erelor sub supravegherea Sa.

În concluzie, nu ori de câte ori auzim termenul de evoluționism se exclude și existența unui Creator. Din cele cinci variante amintite, doar una – evoluționismul ateist – exclude total orice formă de existență supranaturală.

14 thoughts on “Ce fel de evoluționist ești?

  1. Deci eu as fi cam materialist. N-as exclude existenta unui dumnezeu personal, dar in absenta unor dovezi clare a existentei lui, nu prea ma intereseaza in mod deosebit sa speculez ce-ar vrea el de la viata mea. In caz ca exista, ii multumesc cu aceasta ocazie ca a creat sandramaua asta si ca viata mea nu este chiar atat de naspa pe cat putea sa fie, dar nu cred ca el a decis ca viata mea sa fie asa si a tuturor prapaditilor sa fie naspa, ci pur si simplu asa s-a nimerit.

    Cu panteismul nu sunt chiar de acord, pentru ca ar putea implica faptul ca dumnezeu ar interveni cumva in toate cele, altfel n-ar avea nici un motiv sa fie el insusi parte integranta a sistemului. Universul mi se pare mai mult un sistem de reguli foarte bine puse la punct si facute astfel incat sa nu le poti ocoli (sau cine stie, or fi existand „cheaturi”, dar nu le-am descoperit noi), o minima structura in haos pe care sa se poata dezvolta viata, constiinta si ce-o mai fi prin el.

  2. Nu zic ca este indiferent, probabil ca se uita atent la ea, sau na, cat de atent te-ai uita si tu la o colonie de furnici. Dar cum ziceam, eu daca as fi in locul lui, mi s-ar cam rupe de ce rugaciuni frumoase imi adreseaza creatiile mele, as fi schimbat canalul de pe la a 10-a rugaciune, sau cam asa.

    Cat despre dorinta de a evolua, am scris pe blog un articol in care ti-am analizat un comment similar:

    http://animalantisocial.wordpress.com/2011/04/20/gandirea-centralizata/

    Ca si celulele alea, noi nu avem neaparat o dorinta deosebita de a evolua, noi doar ne facem treaba: mancam, ne inmultim, murim. Evolutia se intampla fara implicarea noastra, pur si simplu ne adaptam la mediu in continuu, nu este alegerea noastra, suntem obligati, la fel cum sistemul economic ne obliga sa sclavagim, ca sa dezvoltam stiinta. Acum eu nu cred ca o sa mai evoluam fizic cine stie ce, fiind un proces extrem de lent, e posibil sa fi atins apogeul evolutiei fizice. In schimb, acum evolutia adevarata se petrece la nivelul contiintei noastre comune, adica la nivel cultural.

  3. Dar oare Creatorul sta departe de creatia Sa? Pur si simplu a facut-o si ii este indiferent? Eu as zice ca nu din moment ce El este insusi iubirea & co. Creatorul nu trebuie confundat cu creatia Lui, dar nici exterior ei si fara tangente cu ea.

    Unele lucruri se simt, ca sa nu zic ca unii nu simt nevoia unor dovezi, pur si simplu stiu. Ce lipseste evolutionismul este: De unde dorinta de a evolua? Cine a sadit asta in natura vietii si care e destinul nostru?

  4. Mda, posibil sa fie ce zici tu. Dar intrebarea mea e, care-i scopul rugaciunii? De ce are dumnezeu nevoie de rugaciunile noastre? Ca unii au nevoie sau pur si simplu se simt mai bine daca cred sunt de acord, dar nu inteleg utilitatea ei pentru dumnezeu. Si cum nu prea pare sa fi intervenit in lumea noastra, asta nu implica faptul ca nu-l intereseaza rugaciunile astea decat eventual pentru viata de dupa moarte?

    Stii cum e, ca de-a lungul timpului s-au tot purtat razboaie, si amandoua partile s-au dus cu dumnezeu inainte, dar nu mi se pare sa fi ascultat pe vreunii 🙂

  5. Eu nu am dubii ca poti sa spui rugaciuni originale si sa ai senzatia ca tu chiar comunici cu dumnezeu. Intrebarea mea e, ce-i iese lui din asta? De ce ar vrea el sa asculte toate rugaciunile astea?

    Din moment ce el m-a creat, stia ca exista posibilitatea ca eu sa ajung un insensibil si sa nu vorbesc niciodata cu el, deci de ce m-ar blama pentru chestia asta?

  6. Ai o perceptie gresita despre rugaciune. Ea nu este modul in care lauzi strict pe cineva. Rugaciunea este modul prin care omul vorbeste in mod liber si constient cu Dumnezeu. Corect, sunt rugaciuni ce se fac dupa un tipic, o randuiala anume, dar rugaciune este orice cuvant adresat lui Dumnezeu, Te poti ruga folosind cuvintele tale.

    Am citit postarea si as minti sa zic ca nu este interesanta, dar legat de incheierea ei … sa vezi ce … neobisnuit … e cand mergi si te rogi la biserica si parca rugaciunea ta si simtirea ta se conecteaza la ale celorlate si nu mai esti tu individul care se roaga, si toti devin unul, o entitate in sine ca sa zic asa, care isi canalizeaza toata „forta” spre a se ruga Lui, iar prezenta Lui se simte. Nu e ceva mistic si nici nu trebuie sa faci ceva in mod special. Zici o rugaciune in mintea ta si … se intampla.

    Abia atunci am inteles ce a zis Hristos: „Pentru ca acolo unde sunt 2 sau 3 stransi pentru Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor”

    Exista o constiinta comuna, eu asta cred.

  7. Pai ti-am zis, rugaciunea este vorbirea sufletului cu Dumnezeu si prin rugaciune comunici cu El,a sa vorbesti cu El. Nu trebuie sa te gandesti neaparat la rugaciunile care au o forma fixa si care par a fi mai mult un ritual plictisitor. Rugaciune este orice ii spui din inima lui Dumnezeu.

    Dumnezeu nu contabilizeaza rugaciunile, nu sunt niste bunuri de care are nevoie.

    Razboaiele in numele Domunului nu au nimic de-a face cu Domnul. Cele mai multe au avut interese strict materiale, iar partea ce tine de religie a fost folosita de cei cu interese pentru a da o bruma de legimitate razboiului. Adica cineva s-a folosit de credinta oamenilor pentru a-i manipula.

    Toata lumea il blameaza pe papa pentru cruciade. In parte justificat, dar sa nu ne lasam amagiti, puterile economice ale vremii isi doreau ocuparea de noi teritorii si avutii. Cum ai putea convinge tu, ca rege, sa-ti trimiti supusii la 5.000 km si sa se lupte cu oamenii care nu le-au facut nimic? Pai le zici ca eliberezi „locuri sfinte”. Ca Biblia si Dumnezeu vorbeste despre iubire, nu mai conteaza, le zici ca asa e bine.

    In perioada aia, europa de v era supra populata si saracie mare. cati crezi ca dintre cei ce au plecat in cruciade chiar stiau de Hristos sau le pasa? daca stiau nu luau viata nimanui. Hristos nu a omorat pe nimeni, ba chiar i-a binecuvantat si iertat pe cei ce-L omorau.

    Cum am zis, $ sunt importanti, iar unii pentru a-i avea iti zic ce vrei sa auzi. Aia cu teroristii nu ti-a placut? Sau cu bombele din Irak?

  8. Este de preferat sa zici cu cvintele tale, ci nu ca un robotel o poezie invataa demult pe de rost, si prin care nu mai reusesti sa mai trasmiti nimic. Rugaciunea este comunicare. Cu siguranta nimanui nu i-ar placea sa auda in ficare zi aceleasi cuvinte ca de la o placa stricata si neinsufletita.

  9. Tie ce-ti iese cand iti asculti un prieten care iti povesteste ce oribil e la munca sau cum iti multumeste ca l-ai ajutat sau sau sau …. ? Dumnezeu nu are nevoie de nimic de la noi, iar rugaciunile nu-i mangaie orgoliul. Noi vorbim despre o Persoana atotputernica. 🙂

    Ne asculta pentru ca este Tatal nostru si cum am zis si mai devereme, nu-i suntem indiferenti, noi creatia Lui, pentru ca ne iubeste.

    Hai ca nu esti blamat, totul is A-OK! Fii om bun si n-ai de ce sa-ti faci griji. 😛

  10. Buna:)am citit cu un oarecare interes articolul tau si am ajuns la concluzia ca sunt un evolutionist ateu.Si…vreau sa iti raspund la intrebarea :”Ce e mai ușor și mai rațional să crezi: într-un Dumnezeu Creator al tuturor lucrurilor, sau într-o materie inertă, care are în sine dorință, aspirația, voință, inteligență și puterea de a se organiza pe sine în forme tot mai complexe de viață?” din puntul meu modest de vedere:P Mi se pare mult mai rational sa crezi in materia respectiva decat intr-o fiinta atotputernica,omniprezenta care iti cere sa crezi in ea ,in caz contrar vei ‘arde’ in ‘gheena’,dar care iti mai spune ca te iubeste.Exista o sansa la un milion sa existe acest Dumnezeu,dar de ce sa iti irosesti viata crezand in el?E ca si cum ai sta pe o prapastie si cineva de jos ti-ar striga:Sari, ca te prind!’De aceea mi se pare mai lucid sa crezi in ceva ce nu iti cere nimic,chiar daca sunt multe asemanari intre Dumnezeu si materie…dupa cum spuneam,e doar umila mea parerea si nu cred ca e ceva aiurea daca mi-am expus-o pe blogul tau:)

  11. pai daca tu zici ca o materie inerta are in sine dorinta de ceva, orice, nu mai e materie ca are constiinta si vointa, ci este ridicata materia la rang de fiinta.

    deci ateu nu esti pentru ca tu crezi intr-o fiinta existenta din veci, inteligenta, dar care nu e una spirituala ci una materiala. dar zi-mi tu, cum poate exista o materie din veci? cine a creat-o? aaa, am uitat, ea s-a creat pe sine ca e fiinta.

    esti mai mult agnostica, parerea mea. 🙂

    nu, chiar iti multumesc ca ai spus ce crezi, scuze ca abia acum am gasit commenturl tau, intrase in moderare. te mai astept pe aici si cu alte ocazii ca zici lucruri interesante. 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *