Arderea lui Iuda

Arderea lui Iuda reprezintă un obicei de Sfintele Paști întâlnit în numeroase țări ortodoxe și romano-catolice.

În ce constă acest obicei? O momâie, un schelet de lemn înfășurat în paie și acoperit de zdrențe, înfățișându-l pe Iuda, este supusa unor „pedepse”, spânzurat și într-un final, ars, după slujba Învierii Domnului.

Obiceiuri similare au loc în multe părți ale Americii Latine, cu deosebirea că se desfășoară în ajunul Anului Nou, ca simbol al omorârii anului vechi. Unele comunități practică acest ritual al arderii sub mai multe efigii, incluzându-i pe Satan, Iuda sau un iudeu*.

Revenind la Arderea lui Iuda, trebuie menționat faptul că această datina era odinioară practicată de-a lungul întregii Europe. Mai este încă întâlnită în Grecia, Cipru, Mexic, Brazilia, Portugalia, Spania, Uruguai, Venezuela. Arderea lui Iuda încă mai avea loc și in Liverpool, Anglia, la începutul secolului XX, când a fost interzis de către autorități.

În Grecia, „Arderea lui Iuda” are loc din ce în ce mai rar și doar în mediul rural, acolo unde oamenii sunt în continuare atașați de tradiție.

În fiecare an, în Vinerea Mare, localnicii umplu cu hârtie creponată și artificii momâi care îl întruchipează pe ucenicul trădător și le agață cu sfoară de copaci, de poduri sau stâlpi pentru ca în ziua de Paști să le dea foc.

*Această practică a fost citată într-un Raport al Departamentului Pentru Libertate Religioasă al S.U.A. pentru Grecia, ca mărturie a prezenței antisemitismului în această țară. Raportul numea însă în mod eronat obiceiul ca „arderea unui iudeu”, deoarece în Grecia dintotdeauna practica s-a numit „arderea lui Iuda”.

Deși obiceiul nu este aprobat de Biserica Ortodoxă, Arhiepiscopul Hristodoulos, drept răspuns, a respins acuzațiile, susținând ca această practică populară are în vedere imaginea lui Iuda trădătorul și nu a oricarui iudeu, în general. Referirea la acest obicei a fost ulterior scoasă din raport.

sursa: crestinortodox.ro

6 thoughts on “Arderea lui Iuda

  1. Nu, era un obicei pagand care ca multe alte s-au pastrat chiar si dupa trecerea oamenilor la crestinism.

    Iuda, parandu-i rau pentru ce a facut si dupa ce s-a intors in templu pentru a le da arhiereilor argintii luati pentru a-l trada pe Iisus, s-a dus si s-a spanzurat.

    Arderea lui Iuda este intalnita si la musulmani, dar sub uciderea lui satan cu pietre. In timpul pelerinajului la Mecca toti musulmanii arunca pietre spre trei stalpi, Ca sa finalizeze ritualul, un pelerin trebuie sa arunce 21 de pietre in fiecare dintre cei trei stalpi de piatra, inalti de 25 de metri.

  2. Totusi, sa nu uitam ca a fost vrerea Lui Dumnezeu ca Isus sa fie tradat si crucificat pentru a ne spala de pacate. Pe Isus L-au incercat putin sentimente de frica stiind torturile la care va fi fost supus (ruga din gardina maslinilor). Si i-a cerut atunci ajutor Tatalui sa-l intareasca. Vointa lui a fost tare. Si a acceptat cununare cu moartea, pentru ca asa cum l-a pierdut pe om intr-o gradina, sa-l rascumpere tot intr-o gradina.

    Iuda a indeplinit o parte a profetiei. Asa a fost randuit. A fost triggerul rastignirii, sa spunem asa.

  3. Iuda apare in mintea unor oameni ca cel care a contribuit la mantuirea neamului omenesc. Acest mod de gandire ii face sa afirme ca daca nu ar fi fost Iuda, nu ar fi fost nici rastignirea lui Hristos si astfel, firea omeneasca ar fi ramas si astazi in moarte. Mare ratacire.

    Daca Mantuitorul ar fi avut nevoie de pierzania lui Iuda ca sa mantuiasca omenirea, apoi nu El, ci Iuda ar fi fost cu adevarat jertfa izbavitoare, right?

    Iuda nu este o persoana predestinata de Dumnezeu ca sa-L vanda pe Hristos. Este adevarat ca tradarea lui Hristos a fost prezisa in Vechiul Testament, dar prorocia nu a fost un lucru care cerea implinirea. Este de ajuns sa ne amintim de faptul ca Dumnezeu vesteste ca va distruge cetatea Ninive, insa pentru pocainta ninivitenilor, El renunta sa implineasca aceasta profetie.

    Pe de alta parte, sa nu uitam ca prinderea Mantuitorului fusese hotarata de sinderiu inainte ca Iuda sa-L vanda pe Hristos. In acest caz, Iuda nu face decat sa grabeasca arestarea Domnului, care se putea face si fara el.

    Tradarea nu este necesara mantuirii. Asa ca nu este important sa ne intrebam: daca nu ar fi fost Iuda, atunci cine i-ar fi luat locul?

    Faptul ca El stia, nu inseamna ca Iuda era predestinat sa-L vanda. El vesteste aceste lucruri pentru a-l indrepta pe Iuda. Dar pentru ca acesta ramane nesimtitor la dragostea Sa, Mantuitorul va incerca sa-l indrepte prin frica, caci spune: „Cu adevarat Fiul Omului va pieri dupa cum este scris, dar vai celui prin care se face acest lucru. Mai bine era sa nu se fi nascut”. Si pentru ca si in urma acestor cuvinte Iuda ramane impietrit, ii spune: „Ceea ce ai sa faci, fa mai degraba” (Ioan XIII, 21). Prin aceste cuvinte Hristos nu-i ofera lui Iuda o binecuvantare, ci o dezlegare, dupa cum spune Parintele Rafael Noica. Daca Domnul nu ar fi dat dezlegarea, Iuda nu ar fi putut face nimic. Tot ce se petrece in aceasta lume este cu ingaduinta lui Dumnezeu.

    In concluzie, putem afirma fara retineri ca Iuda nu L-a vandut pe Domnul ca sa implineasca Scriptura, ci din cauza rautatii lui. Nu vanzarea lui Iuda ne-a adus mantuirea, ci intelepciunea lui Hristos, care s-a slujit de rautatile altora pentru folosul nostru.

  4. Nu am afirmat asa ceva! Imi pare rau ca asa ai inteles. Insa cineva trebuia sa tradeze, asa a fost scris.
    Iuda a fost posedat de diavol cand a facut fapta, apoi cand si-a dat seama ce a facut, a comis o a doua prostie- si-a luat viata si si-a damnat sufeltul. Si totusi nu suntem noi in masura sa-l judecam pe Iuda. Numai Dumnezeu stie!

  5. Scuze daca am inteles gresit, probabil am citit in graba!

    Si noi stim ca scrie in Biblie, iar Biblia este cuvantul lui Dumnezeu. Nu e vorba de a judeca pe cineva, ci de condamna fapta cuiva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *