Dacă nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte!

Faptul s-ar fi petrecut în jurul anului 612 d.Hr., când Mahomed abia începuse a propovădui religia islamică. Arabii erau atunci idolatri şi-i cereau minuni. „Profetul” a poruncit muntelui în faţa căruia predica, să vină până la el. Muntele, deşi se zice că credinţa mişcă şi munţii, n-a catadicsit bineînţeles să se urnească. Atunci, Mahomed s-a închinat şi, cu ochii la cer, a exclamat senin:

Mare e înţelepciunea ta, doamne! Dacă ai fi dat ascultare cuvintelor mele şi ai fi făcut muntele să se mişte, ne-ar fi prăpădit pe toţi. Trebuie deci eu să mă duc la munte şi să mulţumesc celui de sus că a fost atât de milostiv cu un neam de păgâni.

Şi îndreptându-se spre munte, a rostit cuvintele care azi, în zeflemea, se spun acelora ce n-au altă cale, decât să se plece în faţa unei situaţii, chiar dacă astfel trebuie să înfrunte ironii şi râsete.

Uneori expresia e folosită în formă inversată: Dacă nu vine Mahomed la munte, se duce muntele la Mahomed. E o variantă alterată, greşită. De altfel însăşi legenda din care s-a născut expresia face dovada acestei erori.

4 thoughts on “Dacă nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte!

  1. Asta-i ca faza aia de la circ când intră dresorul cu un boa pe umeri:
    – Lume, lume! Şarpele zburător! O zi zboară, o zi nu zboară. Azi e ziua când nu zboară. :))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *