Steaua de la Betleem – Ce spune știința?

Oamenii de știință au susținut trei ipoteze în cazul stelei din Betleem: cometă, stea nouă sau nova și conjuncție a unor planete.

Niciuna dintre izvoarele cunoscute și tradițiile păstrate, nu menționează însă nimic despre o cometă sau o stea nouă în lumea mediteraneeană, în jurul anului 1 d. Hr. Doar ultima ipoteză a fost confirmată ca fiind posibilă în contextul spațio-temporal evanghelic.

Aceasta a fost emisă la anul 1606 de cunoscutul astronom Johannes Kepler. Oamenii de știință au văzut deopotrivă în această ipoteză cheia problemei privind anul nașterii Mântuitorului.

După Kepler, steaua magilor a fost de fapt aspectul pe care l-a luat pentru observatorul de pe Pământ o triplă conjuncție a planetelor Jupiter și Saturn în constelația Peștilor: aliniate una peste alta, cele două planete, având în fundal constelația Peștilor, dădeau impresia unei stele cu o strălucire aparte.

Conjuncțiile simple ale celor două planete sunt destul de dese. O triplă conjuncție se produce însă la intervale de sute de ani. Ori, așa cum a stabilit Kepler, o astfel de triplă conjuncție – și încă perfect vizibilă, mai ales pentru observatorii din Orientul Apropiat – a avut loc în anul 7 î. Hr. Ea a avut trei maxime (adică trei perioade de maximă stralucire): la 23 mai, la 3 octombrie și la 4 decembrie. De altfel, o inscripție cuneiformă pe o tabliță de lut ars, provenind de la școala astronomică din Sippur, lângă Babilon, confirmă faptul că „steaua” magilor a fost observată vreme de 5 luni în anul 7 î. Hr.

Kepler a presupus că magii, fiind astrologi (cititori în stele) din Babilon, au observat această triplă conjuncție de la bun început. A doua maximă, cea din octombrie, i-a determinat să pornească imediat la drum în căutarea Celui a Cărui naștere o vestea „steaua”. Au plecat, deci, din Babilon la începutul lui octombrie și, după o călătorie de aproximativ o luna și jumătate, au sosit la Ierusalim. Reapariția „stelei”, pe când magii tocmai plecaseră de la Irod (Matei cap. 2, v. 9-l0), ar fi fost de fapt a treia maximă, cea din 4 decembrie, a triplei conjuncții amintite.

Ipoteza lui Kepler a făcut adepți nu numai printre astronomi, ci și printre teologi, care consideră că anul 7 înaintea erei creștine este, de altfel, o dată perfect verosimilă pentru evenimentul Nașterii Domnului. Astfel, Hristos s-ar fi născut cândva între anii 7-5 înaintea erei creștine.

Trebuie să ținem seama însă de faptul că tot ceea ce susține Kepler rămâne totuși o simplă ipoteză.

2 thoughts on “Steaua de la Betleem – Ce spune știința?

  1. Lol, care-i sursa?! Cand bagam eu dinastea prin comentarii cica spuneam tampenii.

    Da’ nu-s numa’ 3. Ci 7. Toate cele 7 observabile la epoca aceea. Un fel de megaconjuctie. Daia s-au si deranjat atata, dat fiind ca zoroastrii, care aveau preotii astia astrologi, magii, se gaseau doar in nordul indiei si persia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *