Despre cei mai mulți jurnaliști sportivi

Publicul este, mai adesea decât arareori, mult mai inteligent decât angajații de duzină din presa sportivă.

Surpriza cea mare vine de la jurnalistul de birou, care ar trebui să fie mai puţin supus greşelii decât comentatorul în direct, dar care nu ne scuteşte de afirmaţii vesele și triste. Astfel, într-un cotidian, am putut citi odată, cu plăcută surprindere, despre un boxeur american – cu un trecut de puşcăriaş, no less – că este ortodox. Mi-am zis că povestea omului merită aflată pentru ca, în scurt timp, pe când îi căutam biografia, să înţeleg că ziaristul nostru luase drept confesiune religioasă termenul tehnic care redă postura de „dreptaci” a pugilistului („orthodox”, care este opusă celeilalte, de „stângaci”, redată prin „southpaw”). 

Numai cei care au fost ultimii în clasă au vreo șansă să fie angajați în presa sportivă, iar cultura de orice fel, mai ales cea veritabilă, n-ar putea decât să-i încurce în carieră.

Sigur, nu trebuie ignorată nici intervenţia „nu tocmai catolică” la un adversar.

4 thoughts on “Despre cei mai mulți jurnaliști sportivi

  1. Pai, uneori, jurnalistii sportivi nu inteleg cuvintele pe care le folosesc. Oare de ce nu se limiteaza la: si-au dorit mai mult victoria, au bagat-o in ate, in fotbal se poate intampla orice, meciul incepe de la 0 – 0 etc ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *