O comedie de moravuri

I.L. Caragiale, dramaturg şi prozator, a fost un observator lucid al societăţii româneşti. El a demascat moravurile societăţii şi a criticat corupția, adulterul, demagogia, alegerile incorecte, lipsa de onoare și neloialitatea, vulgaritatea etc.

În „O scrisoare pierdută”, comicul de moravuri este ilustrat pe două paliere: cel politic și cel familial.

În plan politic, moravurile vizitează modalitățile imorale de obținere a candidaturii.

În plan familial, comicul de moravuri se realizează prin surprinderea relației amoroase dintre Tipatescu și Zoe, soția lui Trahanache, prieten cu prefectul.

Ambele planuri ilustrază contrastul dintre aparență și esență.

Singurul personaj feminin din politica românească

Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache și amanta lui Tipătescu, întruchipează tipul cochetei, este inteligentă, autoritară, ambițioasă și este o luptătoare hotărâtă. Atât de hotărâtă că-și folosește tot arsenalul de arme feminine ca să-și salveze onoarea, de la rugăminți la plâns și la șantaj sentimental.

Deși Zoe vrea să pară o doamnă distinsă, o soție fidelă și o familistă autentică, esența caracterului său este minciuna, adulterul și perfidia.

Anul Caragiale

Anul 2012 va fi “Anul Caragiale” și rămâne de văzut cum îl vor trata și respecta teatrele noastre. Este un examen greu pentru regizori și interpreți, pentru că de-a lungul timpului „O scrisoare pierdută” a avut parte de reprezentări însemnate, dar și de tratări cu pretenții de „originalitate”, transformări, de pildă, într-o … telenovelă penibilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *