Cât de nocivă este muzica rock?

Muzica rock, în general, este o muzică satanică. Şi aceasta nu neapărat pentru că o spune unul sau altul, ci analizând-o chiar după criteriile expuse mai-nainte. În primul rând, ceea ce o face demn de respins de către un creştin sunt mesajele anticreştine pe care le foloseşte. Multe genuri ale acestei muzici Îl blasfemiază pe Hristos, cinstindu-l pe satana, nu numai prin text, ci şi prin ţinuta lor, prin vestimentaţie. Reprezentanţii acestui gen de muzică se folosesc chiar de simboluri creştine, dar nu pentru a le cinsti, ci pentru a le defăima – blasfemiind imaginea răstignirii Mântuitorului, de pildă, prin interpretarea unei melodii răstigniţi pe o cruce din lemn. Un alt simbol folosit de ei este steaua cu cinci colţuri, specifică magiei negre, sau capul de ţap. Au, în plus, mesaje care îndeamnă la violenţă, la anarhie, la revoltă. Chiar aşa s-a şi născut, de altfel, ca o formă de revoltă împotriva stării de fapt, necompatibilă în viziunea interpretului cu concepţia lui asupra vieţii. După anii â80, anumite piese ale lor, care conţineau iniţial mesaje de pace, de solidaritate, prin redarea inversă la casetofon sau cd-player, au devenit anticreştine.

Nu numai mesajul textului acestei muzici este de condamnat şi de respins, ci şi muzica în sine. Se folosesc foarte mult chitara electrică, diverse tobe, multe instrumente de percuţie, care creează o imagine sonoră foarte alertă şi cu un ritm tulburător, apăsător, care trezeşte instincte primare. Aceste ritmuri tribale, ancestrale îl determină pe ascultător sau pe interpret să se manifeste foarte ciudat, să se dezlănţuie într-un mod haotic, dând impresia unui demonizat chiar. Şi aici îmi vine în minte imaginea din Sfânta Evanghelie relatată de Sfântul Evanghelist Marcu, în capitolul 9, versetul 90, cu lunaticul care „se zvârcolea fumegând“.

Luând în calcul aceste aspecte, desprindem că muzica rock nu este recomandată pentru repertoriul creştinului, dimpotrivă, trebuie respinsă.

Acum, sunt unii care spun că un anumit tip de rock, cel care nu se manifestă prin aceste ritmuri, acele melodii care se apropie mai mult de blues-uri, mai liniştite, ar putea fi ascultate. Cei ancoraţi mai adânc în tradiţia Ortodoxiei le exclud şi pe acestea, considerându-le doar tentante, în vreme ce, în spatele liniştii pe care par că o induc se ascunde, de fapt, lucrarea celui rău care te-ar putea deranja mai târziu, stricându-ţi armonia dintre trup şi suflet. Eu rămân la îndemnul Sfântului Ioan de Kronstadt, că dacă nu-mi trezeşte pornirile trupeşti pe care să le manifest până la paroxism, le pot asculta pe acestea din urmă, evitând să dăm sentinţe cu caracter absolut.

2 thoughts on “Cât de nocivă este muzica rock?

  1. esti foarte prost informat.depinde de gen.deobicei genurile cazre il preamaresc pe satan sunt : black metal,death metal,trash metal siinca cateva.
    Trupe precum : Skillet,A day to Remember ,Bullet for My Vlantine,Metallica, don’t give a fuck about satan.Din nou,ai postat niste aberatii.

    Cat despre crestinism,eu sunt ateu.Nu ma atrage nici satan si nici dumnezeu.Nu cred in ei!

  2. Esti printre putinii care ascultra rock si zic ca-s atei dar cred in diavol. Iti dai seama de ridicolul situatiei?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *